Întrebări și Răspunsuri sigure pentru părinți informați
Pediatrie👶
În această secțiune de Pediatrie veți găsi răspunsuri clare la cele mai frecvente întrebări ale părinților legate de sănătatea și dezvoltarea copilului, de la naștere până la vârsta de 18 ani, oferite de către doctorul Rață Andrei.
Pentru subiecte detaliate despre diversificarea alimentației și somnul copilului, vă invităm să accesați paginile dedicate acestor subiecte apăsând pe unul din link-urile de mai jos:
- Întrebări și Răspunsuri – Diversificare (Pagină în lucru)
- Întrebări și răspunsuri – Somnul copilului(Pagină în lucru)
Și cum febra este un subiect foarte des întâlnit în pediatrie ți-am pregătit special pentru tine un ghid complet despre ce ai de făcut în cazul în care te confrunți cu febra. Apasă aici pentru mai multe detalii!
Nou-născut (0 - 1 lună)
1. Cum îmi dau seama dacă bebelușul meu mănâncă suficient?
La început, bebelușii nu pot spune cu cuvinte când le este foame sau când s-au săturat, așa că ne ghidăm după semnale simple:
1. Semne că bebelușul primește destul lapte:
Are supturi active – îl vedeți cum suge ritmic și de câteva ori înghite clar în timpul mesei.
Se liniștește după alăptare – după supt, pare mai relaxat, adesea adoarme sau stă liniștit.
Are suficiente scutece ude – în primele săptămâni, un bebeluș hrănit bine udă cam 6 – 8 scutece pe zi.
Are scaune regulate – la început pot fi 2 – 5 scaune pe zi, apoi pot deveni mai rare, dar consistente (laptele matern poate duce la scaune mai frecvente).
Ia în greutate – creșterea în greutate este cel mai sigur semn: de obicei, după primele 10 – 14 zile de viață, bebelușul revine la greutatea de la naștere și apoi începe să câștige în greutate constant.
2. Când să vă puneți semne de întrebare:
Bebelușul plânge mult chiar după masă și pare tot timpul nemulțumit.
Nu udă suficiente scutece (sub 4 – 5 pe zi după prima săptămână).
Nu pare să înghită activ în timpul suptului.
Nu câștigă în greutate sau chiar scade în greutate după primele 2 săptămâni.
În aceste cazuri, este bine să discutați cu medicul pediatru pentru a evalua împreună situația.
Nu uitați!🤗
Niciun părinte nu știe totul de la început. Este normal să simțiți că e greu să înțelegeți semnalele bebelușului. Însă cu timpul, veți învăța să îi citiți limbajul subtil și veți căpăta încredere!
2.Este normal ca bebelușul meu să plângă atât de mult?
Da, este absolut normal ca un nou-născut să plângă destul de mult, mai ales în primele luni de viață.
Plânsul este modul principal prin care bebelușii comunică – nu pot spune cuvinte, așa că plâng pentru a exprima orice nevoie sau stare de disconfort.
1. De ce plâng bebelușii?
Le este foame – cel mai frecvent motiv.
Au nevoie să fie schimbați – scutecul murdar poate irita pielea.
Vor să fie ținuți în brațe – au nevoie de apropiere, atingere, sunetul vocii dumneavoastră.
Sunt obosiți – paradoxal, bebelușii foarte obosiți plâng și mai tare.
Au disconfort fizic – cum ar fi gaze, colici, sau prea cald/prea frig.
2. Cât plâng de obicei?
În primele 6 – 8 săptămâni, este normal ca un bebeluș să plângă între 1 și 3 ore pe zi (nu neapărat toate odată).
Există și un fenomen numit “plâns de seară” sau “plâns de descărcare“, mai ales între orele 18:00 – 22:00, când bebelușii pot fi mai greu de liniștit.
3. Când ar trebui să cereți ajutor?
Plânsul este foarte intens, continuu, și nimic nu pare să-l calmeze.
Bebelușul are și alte semne de boală: febră, refuză să mănânce, este foarte somnolent sau greu de trezit.
Intuiția dumneavoastră de părinte vă spune că “ceva nu este în regulă” — în acest caz, nu ezitați să cereți sfatul medicului.
3.Când va cădea cordonul ombilical și cum îl îngrijim corect?
Cordonul ombilical al nou-născutului este acea porțiune mică ce rămâne atașată în zona buricului după ce este tăiat la naștere. Este ca un moț scurt, situat chiar în mijlocul burticii, și se va usca treptat, urmând să cadă de la sine în primele 1 până la 3 săptămâni de viață.
În general, bontul ombilical începe să se usuce în câteva zile și, fără intervenții speciale, se desprinde singur.
Pentru a îngriji corect zona ombilicală:
Păstrați cordonul curat și uscat. După baie, ștergeți ușor zona cu un prosop moale.
Evitați să acoperiți bontul cu scutecul; puteți plia marginea scutecului în jos pentru a lăsa aerul să ajungă la bont.
Nu trageți niciodată de cordon, chiar dacă pare aproape desprins.
Nu aplicați alcool sau alte substanțe pe zona ombilicală.
Este important să urmăriți semnele de posibilă infecție: roșeață intensă, secreții urât mirositoare, umflături sau febră. Dacă observați oricare dintre aceste semne, este recomandat să contactați medicul pediatru cât mai curând.
În majoritatea cazurilor, desprinderea cordonului este un proces natural, care nu necesită tratamente speciale, doar puțină răbdare și atenție la igienă.
4.Este normal ca bebelușul să aibă pielea gălbuie (icter)?
Da, este normal ca unii nou-născuți să dezvolte o nuanță gălbuie a pielii și a albului ochilor în primele zile după naștere. Această condiție poartă numele de icter fiziologic și afectează până la 60 % dintre bebelușii sănătoși.
Icterul fiziologic apare deoarece ficatul bebelușului, încă imatur, nu reușește să proceseze eficient o substanță numită bilirubină. Aceasta se acumulează în sânge și colorează pielea în galben.
În mod normal, icterul apare în a doua sau a treia zi de viață și dispare de la sine în 1 – 2 săptămâni fără tratament special.
Pentru a ajuta la eliminarea bilirubinei:
Alăptați frecvent sau oferiți mesele regulate cu lapte praf, pentru a stimula tranzitul intestinal.
Expuneți bebelușul la lumină naturală blândă, evitând soarele direct.
Este important să urmăriți:
dacă icterul se extinde spre abdomen, mâini sau picioare,
dacă bebelușul este somnolent excesiv, refuză mesele sau plânge slab,
dacă persistă sau se agravează după prima săptămână.
În aceste situații, este recomandat să consultați medicul pediatru pentru o evaluare. Uneori, pot fi necesare investigații suplimentare sau fototerapie.
În cele mai multe cazuri însă, icterul este un fenomen natural de adaptare a nou-născutului și se rezolvă fără complicații.
5.Cum pot proteja bebelușul de sindromul morții subite (SIDS)?
Sindromul morții subite a sugarului (SIDS) reprezintă decesul neașteptat și inexplicabil al unui bebeluș aparent sănătos, cel mai frecvent în timpul somnului. Deși nu poate fi prevenit în totalitate, anumite măsuri pot reduce semnificativ riscul.
Pentru a proteja bebelușul:
Așezați întotdeauna bebelușul să doarmă pe spate, nu pe burtă sau pe o parte.
Folosiți o saltea fermă, fără perne, plapume, pături moi sau jucării în pătuț.
Evitați supraîncălzirea – îmbrăcați bebelușul lejer și mențineți temperatura camerei între 20 – 22 °C.
Alăptați, dacă este posibil; studiile arată că alăptarea reduce riscul de SIDS.
Dacă alăptați, așteptați câteva săptămâni până când bebelușul suge bine și laptele curge constant. După ce alăptarea merge bine, puteți oferi suzeta în timpul somnului, pentru că aceasta poate reduce riscul de SIDS
Evitați expunerea la fumat, atât în timpul sarcinii, cât și după naștere, inclusiv fumatul pasiv.
Dacă este posibil, țineți bebelușul să doarmă în aceeași cameră cu părinții în primele 6 – 12 luni, dar NU în același pat!
Este important să înțelegem că, în ciuda tuturor măsurilor de precauție, riscul nu poate fi eliminat complet, însă aceste acțiuni reduc considerabil probabilitatea unui eveniment nefericit.
Prin crearea unui mediu de somn sigur și supravegherea atentă a obiceiurilor de somn, puteți contribui la protejarea sănătății și siguranței bebelușului dumneavoastră.
Resurse Gratuite!
Perioada de nou-născut este una dintre cele mai delicate și provocatoare etape pentru orice părinte.
Știm că pot apărea multe întrebări și situații neașteptate, iar aici încercăm să răspundem la cele mai frecvente dintre ele.
Însă, pentru a vă ajuta cât mai bine și pentru a oferi informații complete, vă invităm să citiți și ghidul detaliat dedicat îngrijirii nou-născutului acasă apăsând pe următorul link: Recomandările pentru nou-născut la domiciliu
Sugar 1 - 6 luni
1.Când ar trebui să încep diversificarea alimentației?
Am ales să răspund la această întrebare încă de acum, deoarece mulți părinți sunt preocupați de diversificare înainte ca bebelușul să împlinească 6 luni.
În mod ideal, diversificarea alimentației începe atunci când bebelușul împlinește 6 luni.
Până la această vârstă, laptele matern sau, în cazuri necesare, laptele praf acoperă toate nevoile nutriționale ale copilului.
Organizația Mondială a Sănătății și majoritatea ghidurilor pediatrice recomandă alăptarea exclusivă până la 6 luni, fără alte lichide sau alimente.
Diversificarea nu trebuie să înceapă mai devreme de 4 luni, iar momentul potrivit depinde de mai mulți factori, cum ar fi:
bebelușul își poate ține singur capul
manifestă interes pentru mâncare (se uită la ce mâncați, întinde mâna),
a pierdut reflexul de împingere cu limba.
La început, se oferă cantități foarte mici de piureuri simple de legume, adaptate vârstei.
Este foarte important ca introducerea alimentelor solide să fie treptată și atent monitorizată, iar laptele să rămână baza alimentației până aproape de vârsta de 1 an.
Dacă aveți dubii sau copilul are condiții speciale de sănătate (ex. prematuritate, alergii, reflux gastroesofagian), este indicat să discutați cu medicul pediatru înainte de a începe diversificarea.
Cum diversificarea este un proces complex, care ridică multe întrebări, vă încurajez să parcurgeți și Ghidul complet despre diversificare, dând click aici!
2.Este normal ca bebelușul să se trezească frecvent noaptea?
Da, este absolut normal ca bebelușii între 1 și 6 luni să se trezească frecvent în timpul nopții. În această perioadă, ritmul lor de somn este foarte diferit de cel al adulților, iar ciclurile de somn sunt mult mai scurte.
De cele mai multe ori, trezirile nocturne sunt cauzate de:
foame (stomacul lor este mic și au nevoie de mese regulate),
nevoia de apropiere și confort,
disconfort (colici, dentiție în pregătire, scutece ude),
sau pur și simplu de trecerile naturale între ciclurile de somn.
Un bebeluș sănătos se poate trezi de mai multe ori pe noapte fără să existe vreo problemă medicală. De asemenea, este important de știut că autolinistirea (capacitatea de a adormi din nou fără ajutor) se dezvoltă treptat și variază mult de la un copil la altul.
Pentru a sprijini somnul bebelușului:
Stabiliți o rutină de seară constantă (ex: baie, masaj, cântecel).
Creați un mediu de somn calm – lumină slabă, zgomot redus.
Oferiți încurajare și confort dacă se trezește, fără a introduce obiceiuri greu de schimbat mai târziu (ex: adormit doar la sân sau în brațe, dacă nu doriți să rămână un obicei permanent).
Este important să aveți răbdare: maturizarea somnului se întâmplă treptat și nu există o „rețetă universală”. Fiecare copil are propriul său ritm.
3.Când pot oferi apă bebelușului?
În primele luni de viață, bebelușul nu are nevoie de apă suplimentară, indiferent dacă este alimentat la sân sau cu lapte praf.
Laptele matern și laptele formulă conțin cantitatea ideală de lichide necesare pentru hidratarea organismului în această etapă.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă să nu se ofere apă unui bebeluș până la începerea diversificării, adică în jurul vârstei de 6 luni.
Introducerea prematură a apei poate:
reduce pofta de mâncare,
interfera cu absorbția nutrienților,
și în cazuri rare, poate duce la intoxicație cu apă (diluarea mineralelor din sânge).
După începerea diversificării, puteți începe să oferiți cantități mici de apă (câteva înghițituri) între mese sau odată cu alimentele solide.
Este important ca laptele să rămână principala sursă de nutriție și hidratare până la vârsta de 1 an.
În zilele foarte calde sau dacă aveți îndoieli privind hidratarea copilului, cel mai bine este să discutați cu medicul pediatru înainte de a face schimbări.
Pentru mai multe detalii poti citi acest articol: De la ce vârstă poate primi copilul apă?
4.Cum pot preveni și trata constipația la bebeluș?
Constipația la bebeluși este destul de rară în primele luni de viață, mai ales dacă aceștia sunt alăptați exclusiv.
Totuși, poate apărea uneori, mai ales la bebelușii hrăniți cu lapte praf sau în perioada de tranziție spre diversificare.
Semnele constipației includ:
scaune tari și uscate,
dificultate sau durere la eliminare,
agitație sau plâns înainte de scaun.
Pentru a preveni constipația:
Asigurați o hidratare adecvată – prin alăptare sau lapte formulă.
Mișcați ușor picioarele bebelușului, imitând mersul pe bicicletă, pentru a stimula tranzitul intestinal.
Masajele abdominale blânde pot ajuta la relaxarea musculaturii și la favorizarea digestiei.
Este important să evitați administrarea de laxative fără recomandarea medicului.
Dacă constipația persistă, dacă scaunele devin foarte tari sau bebelușul prezintă semne de durere severă, este indicat să consultați medicul pediatru pentru o evaluare și recomandări personalizate.
În majoritatea cazurilor, mici ajustări în alimentație și hidratare sunt suficiente pentru a rezolva problema.
5.Este normal ca bebelușul să regurgiteze după mese?
Da, este absolut normal ca bebelușii să regurgiteze mici cantități de lapte după hrănire. Aceasta se întâmplă deoarece sfincterul esofagian inferior, care împiedică întoarcerea conținutului stomacului în esofag, nu este complet dezvoltat la această vârstă.
Cum puteți gestiona regurgitațiile:
Hrăniți bebelușul în poziție semi-verticală și mențineți-l astfel timp de 20 – 30 de minute după masă.
Evitați suprahrănirea; oferiți porții mai mici și mai frecvente.
Asigurați-vă că bebelușul eructează după fiecare masă pentru a elimina aerul înghițit.
Evitați activitățile energice imediat după hrănire.
Dacă regurgitațiile sunt frecvente, abundente sau însoțite de alte simptome precum iritabilitate, refuzul alimentației sau stagnarea în greutate, este recomandat să consultați medicul pediatru pentru evaluare.
Pentru mai multe detalii poti citi acest articol: Regim anti-reflux pentru sugari
Sugar 6 - 12 luni
1.Cum pot încuraja bebelușul să înceapă să meargă?
Între 6 și 12 luni, bebelușii trec prin etape importante în dezvoltarea motrică: încep să stea în șezut fără sprijin, să se târască, să se ridice în picioare sprijinindu-se de mobilier și, în cele din urmă, să facă primii pași. Fiecare copil se dezvoltă în ritmul său, însă există modalități prin care puteți sprijini acest proces:
Oferiți un mediu sigur și stimulativ: Asigurați-vă că spațiul în care se joacă este liber de obstacole periculoase, dar include obiecte stabile de care se poate sprijini pentru a se ridica.
Încurajați jocul pe burtică: Acesta întărește mușchii gâtului, spatelui și ai trunchiului, e sunt foarte importanți pentru mers.
Folosiți jucării atractive: Plasați jucării la o distanță mică pentru a-l încuraja să se deplaseze spre ele.
Susțineți-l când încearcă să stea în picioare: Țineți-l de mâini și lăudați-l pentru eforturile sale.
Este important să nu forțați bebelușul să meargă înainte de a fi pregătit. Semnele că este gata includ capacitatea de a sta în picioare cu sprijin și de a face pași laterali sprijinindu-se de mobilier. Dacă până la vârsta de 18 luni nu a început să meargă, este recomandat să consultați medicul pediatru pentru evaluare
2.Când ar trebui să merg cu bebelușul la controlul pediatric de rutină?
În primul an de viață, controalele pediatrice regulate sunt foarte importante pentru a monitoriza dezvoltarea fizică și neuropsihomotorie a bebelușului, precum și pentru a preveni și identifica din timp eventualele probleme de sănătate.
Pentru bebelușii între 6 și 12 luni, se recomandă următoarele vizite de rutină:
La 6 luni: Se evaluează creșterea în greutate și înălțime, dezvoltarea motorie (cum ar fi capacitatea de a sta în șezut fără sprijin), precum și reacțiile la stimuli vizuali și auditivi. De asemenea, se administrează vaccinurile conform calendarului național de imunizare.
La 9 luni: Se verifică progresul în dezvoltarea motorie (de exemplu, capacitatea de a se rostogoli, de a se târî sau de a se ridica în picioare sprijinindu-se de obiecte), dezvoltarea limbajului (răspunsul la nume, vocalizările) și se discută despre alimentație și somn.
La 12 luni: Se evaluează dacă bebelușul a început să meargă cu sprijin sau independent, dacă spune câteva cuvinte simple și dacă interacționează social (de exemplu, face cu mâna la revedere). De asemenea, se administrează vaccinurile corespunzătoare vârstei.
Este important ca părinții să respecte aceste controale de rutină, deoarece ele permit medicului pediatru să urmărească evoluția normală a copilului și să ofere sfaturi personalizate privind alimentația, somnul, siguranța și alte aspecte esențiale pentru sănătatea și bunăstarea bebelușului.
3.Când ar trebui să apară primii dinți și cum pot calma disconfortul?
Primii dinți ai bebelușului apar, de obicei, între 6 și 10 luni, însă momentul poate varia mult de la un copil la altul. Unii bebeluși pot avea primul dinte chiar mai devreme, în jur de 4 luni, iar alții abia după 1 an – toate variantele pot fi normale dacă restul dezvoltării este în parametri.
Semnele că urmează să apară un dinte includ:
creșterea salivării,
tendința de a roade orice prind în mână,
iritabilitate sau somn agitat,
ușoară umflare și roșeață a gingiilor,
uneori, scaune mai moi sau ușoară subfebrilitate (dar nu peste 38 °C).
Pentru a calma disconfortul:
Oferiți bebelușului jucării de dentiție reci (nu înghețate).
Masați ușor gingiile cu un deget curat sau cu o compresă rece.
Dacă bebelușul pare foarte deranjat, puteți discuta cu medicul pediatru despre geluri gingivale speciale sau, ocazional, paracetamol/ibuprofen potrivit vârstei (atenție! doar la recomandarea medicului).
Este important să nu folosiți remedii „băbești” sau produse care conțin anestezice locale (cum ar fi benzocaina), deoarece pot fi periculoase pentru bebeluși.
Procesul de erupție dentară poate dura câteva zile pentru fiecare dinte, dar este un pas normal și sănătos în dezvoltarea copilului.
Vă las să citiți mai multe despre aceste subiect accesând articolul: Erupția dentară la bebeluși
4.Cum pot face casa sigură pentru un bebeluș care începe să se deplaseze?
Între 6 și 12 luni, bebelușii devin tot mai mobili: încep să se târască, să se rostogolească, să se ridice în picioare și chiar să meargă sprijiniți. Acest progres este minunat, dar vine cu o creștere rapidă a riscurilor din mediul înconjurător.
Pentru a crea un mediu sigur în casă:
Protejați colțurile și marginile ascuțite ale mobilei cu protecții speciale.
Blocați accesul la prize cu capace de siguranță și fixați cablurile electrice astfel încât să nu atârne sau să fie trase.
Instalați bariere de siguranță la scări sau în camerele în care nu doriți accesul copilului.
Asigurați sertarele și dulapurile, mai ales cele care conțin obiecte tăioase, medicamente sau substanțe periculoase.
Ridicați obiectele mici, fragile sau care pot fi înghițite. Orice lucru mai mic decât pumnul copilului poate deveni un pericol de înecare.
Fixați bine mobilierul înalt, cum ar fi bibliotecile sau comodele, de perete, pentru a preveni răsturnarea accidentală.
Nu lăsați obiecte fierbinți sau grele pe marginea meselor, mai ales dacă bebelușul poate trage de fețe de masă sau cabluri.
Pe măsură ce bebelușul devine tot mai curios, este important să gândiți casa din perspectiva copilului – coborâți la nivelul lui și vedeți ce i-ar putea atrage atenția sau pune în pericol.
Un copil în mișcare înseamnă o casă în transformare, iar siguranța trebuie să evolueze odată cu dezvoltarea lui.
5.Ce fac dacă bebelușul face febră?
Febra este un semn că organismul copilului luptă cu o infecție. La bebelușii între 6 și 12 luni, febra este frecventă, mai ales în contextul virozelor respiratorii, însă este important să știți când e de observat și când e de acționat.
Ce înseamnă febră la această vârstă:
Se consideră febră o temperatură corporală de peste 38°C măsurată rectal.
Între 37,5 și 38°C, vorbim de subfebrilitate, care poate apărea în urma activității, căldurii ambientale sau după vaccin.
Ce să faceți dacă apare febra?
Îmbrăcați copilul lejer și mențineți temperatura camerei între 22 – 24°C.
Oferiți lichide frecvent (lapte, apă dacă este diversificat).
Puteți administra antitermice, în doza potrivită vârstei și greutății conform recomandării medicului pediatru.
Monitorizați starea generală: dacă bebelușul este vioi, mănâncă și doarme relativ bine, nu este neapărat o urgență.
🚑Mergeți de urgență la spital dacă:
Bebelușul are sub 3 luni și febră peste 38°C (chiar și o singură dată).
Febra este peste 39°C și nu scade cu antitermice.
Există și alte semne de boală: letargie, refuz alimentar, plâns slab sau persistent, erupții pe piele, respirație dificilă.
Febra persistă mai mult de 3 zile.
De reținut faptul că febra nu este o boală, ci un simptom, iar reacția corectă a părintelui înseamnă echilibru între calm, observație și acțiune la momentul potrivit.
Și pentru că febra la copil este un subiect amplu, complex și adesea îngrijorător pentru părinți vă invit să aruncați o privire pe eBook-ul: Cum să gestionezi febra – Ghid complet pentru părinți.
Copil mic 1 - 3 ani
1.Când ar trebui să mă îngrijorez dacă copilul meu nu vorbește încă?
Dezvoltarea limbajului variază mult de la un copil la altul, însă există câteva repere orientative care pot ajuta părinții să observe dacă ritmul este corespunzător.
La 12 luni, copilul ar trebui să spună câteva cuvinte simple („mama”, „tata”) și să înțeleagă comenzi ușoare („dă-mi mingea”, „nu ai voie”).
La 18 luni, majoritatea copiilor au un vocabular de 10 – 20 de cuvinte și încep să le folosească cu intenție.
La 2 ani, copilul ar trebui să aibă în jur de 50 de cuvinte și să înceapă să formeze propoziții simple din 2 cuvinte („vreau apă”, „tata pleacă”).
La 3 ani, ar trebui să poată purta o conversație simplă, iar vorbirea să fie în mare parte înțeleasă și de alte persoane, nu doar de părinți.
Semne care pot ridica un semn de întrebare:
Nu folosește niciun cuvânt până la 18 luni.
Nu răspunde la nume sau la comenzi simple.
Nu pare interesat să comunice, nici prin gesturi.
A vorbit puțin, dar apoi a pierdut aceste achiziții (regres).
Dacă observați oricare dintre aceste semne, este bine să discutați cu medicul pediatru, care poate recomanda o evaluare audiologică, logopedică sau neurologică, în funcție de caz.
Detectarea timpurie a întârzierilor de limbaj este foarte importantă pentru o intervenție eficientă. Cu sprijinul potrivit, majoritatea copiilor recuperează frumos și își dezvoltă comunicarea în ritmul lor.
2.Este normal ca un copil de 2 ani să aibă crize de furie (tantrumuri)?
Da, este absolut normal ca un copil de 2 ani să aibă crize de furie, cunoscute și sub denumirea de tantrumuri. Această etapă este o parte firească a dezvoltării emoționale și cognitive a copilului.
De ce apar tantrumurile? Între 1 și 3 ani, copiii încep să își exprime dorințele și nevoile, dar nu au încă abilitățile de comunicare necesare pentru a le exprima clar. Această frustrare poate duce la crize de furie.
Cum să gestionați tantrumurile:
Păstrați-vă calmul: Reacțiile părinților influențează comportamentul copilului.
Stabiliți limite clare: Explicați copilului ce comportamente sunt acceptabile și care nu.
Oferiți alegeri: Permiteți copilului să aleagă între două opțiuni pentru a-i oferi un sentiment de control.
Evitați recompensele pentru comportamente negative: Nu cedați în fața crizelor pentru a evita întărirea acestui comportament.
Dacă tantrumurile devin frecvente, intense sau persistă după vârsta de 3 ani, este recomandat să discutați cu medicul pediatru pentru a exclude eventuale probleme de dezvoltare sau comportamentale.
Dacă vrei să citești mai multe legate de acest subiect poți citi articolul: Tantrumurile – ce sunt și cum le putem gestiona?
3.Când ar trebui să mă îngrijorez dacă copilul meu merge pe vârfuri?
Mulți copii între 1 și 3 ani pot merge ocazional pe vârfuri, mai ales atunci când încep să exploreze mersul sau când sunt entuziasmați. În cele mai multe cazuri, acest comportament este normal și dispare de la sine până la vârsta de 2 – 3 ani.
Totuși, este bine să urmăriți câteva aspecte care pot indica dacă mersul pe vârfuri este parte din dezvoltarea normală sau semnul unei probleme:
Nu este îngrijorător dacă:
Copilul merge pe vârfuri din când în când, dar revine la mersul normal.
Poate călca complet pe toată talpa atunci când i se cere.
Mersul pe vârfuri apare mai ales când este fericit, concentrat sau joacă un rol.
Ar putea fi un semnal de alarmă dacă:
Mersul pe vârfuri este constant și exclusiv, iar copilul nu coboară deloc pe toată talpa.
Există și alte întârzieri de dezvoltare (limbaj, interacțiune socială, motricitate).
Copilul pare rigid muscular sau are dificultăți în a-și menține echilibrul.
Comportamentul persistă după vârsta de 2 – 3 ani fără nicio schimbare.
Dacă aveți orice îndoială, este bine să discutați cu medicul pediatru, care poate recomanda o evaluare ortopedică, neurologică, psihiatrică sau chiar logopedică, în funcție de asocierea cu alte semne.
În cele mai multe cazuri însă, mersul ocazional pe vârfuri face parte din procesul natural de explorare și dezvoltare.
Pentru mai multe detalii puteți citi articolul: Nouă semne ale autismului la copilul tău
4.Când este momentul potrivit să renunțăm la scutec (începerea oliței)?
Renunțarea la scutec, cunoscută și ca antrenamentul la oliță, este un proces care diferă mult de la copil la copil. Nu există o vârstă exactă, însă majoritatea copiilor încep să fie pregătiți între 18 luni și 3 ani.
Semne că bebelușul ar putea fi pregătit:
Rămâne uscat timp de câteva ore în timpul zilei.
Poate sta jos și se ridică singur de pe oliță.
Înțelege cuvinte legate de urinare și scaun („pipi”, „oliță”, „caca”).
Începe să anunțe că a făcut sau că urmează să facă.
Își imită părinții sau frații în gesturi de igienă.
Cum ajutați tranziția:
Oferiți olița la vedere, cu răbdare și fără presiune.
Încercați să așezați copilul pe oliță la momente regulate (de exemplu: după mese, înainte de somn).
Lăudați-l pentru reușite, fără a pedepsi eșecurile.
Îmbrăcați-l cu haine ușor de dat jos, pentru a-i oferi independență.
Este important să știți că presiunea și graba pot avea efect invers: pot duce la reținerea scaunului, frustrare și chiar constipație. Copiii învață mai repede atunci când se simt pregătiți și sprijiniți.
Dacă până la vârsta de 3 ani și jumătate nu există niciun progres sau copilul refuză complet colaborarea, discutați cu medicul pediatru pentru o evaluare.
5. Este normal ca un copil mic să răcească des?
Da, este absolut normal ca un copil între 1 și 3 ani să răcească frecvent, mai ales dacă începe să frecventeze creșa, grădinița sau locurile de joacă. În primii ani de viață, sistemul imunitar este în proces de maturizare, iar contactul cu alți copii îl expune la numeroși viruși, în special cei respiratori.
Ce este considerat normal:
Până la 8 – 10 episoade de răceală pe an pot fi normale la un copil mic.
Episoadele pot fi mai dese în sezonul rece și în perioadele de adaptare la colectivitate.
Majoritatea sunt viroze ușoare (rinită, tuse, febră scurtă), care se rezolvă în câteva zile.
Nu înseamnă imunitate slabă dacă:
Copilul crește bine în greutate și în înălțime.
Are episoade scurte, cu evoluție favorabilă, fără complicații.
Între episoade, revine la o stare bună generală.
Semne care ar putea indica o problemă imunologică:
Infecții severe sau recurente care necesită antibiotice frecvent.
Infecții atipice (cu germeni rari, abcese frecvente, infecții cu fungi).
Întârzieri semnificative în dezvoltare sau semne de malnutriție.
Pentru susținerea imunității, sunt importante:
Odihna suficientă, rutina zilnică stabilă.
Alimentația variată și echilibrată (fructe, legume, proteine de calitate).
Expunerea zilnică la aer curat.
Evitarea fumatului în casă și îngrijirea atentă în perioadele de boală.
Așadar, răcelile frecvente în copilărie sunt parte normală a procesului de maturizare a sistemului imunitar, iar cu răbdare și sprijin, organismul copilului învață să se apere tot mai eficient.
Preșcolar 3 - 6 ani
1.Este normal ca un copil de 4 ani să aibă încă accidente urinare (enurezis nocturn)?
Da, este destul de frecvent ca un copil de 4 ani să aibă episoade ocazionale de udare a patului pe timpul nopții. Acest fenomen, cunoscut sub numele de enurezis nocturn, este considerat normal până în jurul vârstei de 5 ani.
Cauze posibile:
Maturizarea întârziată a vezicii urinare: Vezica nu este încă suficient dezvoltată pentru a reține urina pe toată durata nopții.
Somn profund: Copilul nu se trezește la timp pentru a merge la toaletă.
Factori genetici: Dacă unul dintre părinți a avut enurezis nocturn în copilărie, există șanse mai mari ca și copilul să experimenteze acest lucru.
Ce puteți face:
Evitați să certați sau să pedepsiți copilul pentru accidentele nocturne.
Încurajați mersul la toaletă înainte de culcare.
Limitați consumul de lichide cu o oră înainte de somn.
Folosiți protecții impermeabile pentru saltea și lenjerie.
Dacă enurezisul persistă după vârsta de 5 ani sau este însoțit de alte simptome (urinări frecvente, durere, sete excesivă), este recomandat să consultați medicul pediatru pentru o evaluare amănunțită.
2.Este normal ca un copil de 3 – 4 ani să nu pronunțe corect toate sunetele?
Da, este absolut normal ca un copil între 3 și 4 ani să nu pronunțe încă corect toate sunetele. Dezvoltarea limbajului are un ritm diferit la fiecare copil, iar pronunția clară a tuturor sunetelor nu este așteptată complet înainte de 5 – 6 ani.
Ce este considerat normal la această vârstă:
Copilul are un vocabular bogat și formează propoziții de 4 – 5 cuvinte.
Poate fi înțeles în mare parte de adulți, chiar dacă unele cuvinte sunt deformate.
Are dificultăți firești cu anumite sunete mai complexe, cum ar fi R, S, L, C, G, care pot apărea sub formă de omisiuni sau înlocuiri (ex: „lupă” → „rupu”, „sopică” în loc de „copilică”).
Semnale care ar putea sugera o întârziere sau dificultate:
Pronunția este greu de înțeles chiar și pentru cei apropiați.
Nu formează propoziții sau folosește doar cuvinte izolate.
Vorbirea este plată, monotonă, sau evită să vorbească.
Pare să nu audă bine sau răspunde greu la întrebări.
Ce puteți face:
Creați un mediu în care copilul este încurajat să vorbească liber, fără a fi corectat constant.
Citiți zilnic povești și purtați conversații pe subiecte de interes pentru el.
Dacă aveți dubii, puteți cere o evaluare logopedică, chiar preventivă, pentru a verifica dacă este pe drumul cel bun.
În cele mai multe cazuri, dificultățile de pronunție se corectează treptat, odată cu maturizarea limbajului și dezvoltarea mușchilor implicați în vorbire.
3.E normal ca un copil de 3 – 5 ani să fie agresiv sau să lovească?
Da, este destul de frecvent ca un copil între 3 și 5 ani să treacă prin episoade de comportament agresiv, cum ar fi lovitul, mușcatul sau țipatul. Aceste reacții apar adesea ca răspuns la frustrare, oboseală, lipsa limbajului necesar pentru a-și exprima emoțiile sau pentru a-și impune dorințele.
Aceasta este o etapă normală de dezvoltare emoțională, în care copilul învață cum să-și controleze impulsurile și cum să reacționeze adecvat în relație cu ceilalți.
Cauze frecvente ale agresivității la această vârstă:
Frustrarea cauzată de limite impuse („nu ai voie”).
Dorința de atenție sau de a obține ceva imediat.
Oboseala, foamea, suprastimularea.
Imitația comportamentelor văzute la alți copii sau în familie.
Cum răspundem ca părinți:
Rămâneți calmi și fermi – reacția dumneavoastră îl învață cum să reacționeze la rândul lui.
Nu răspundeți cu agresivitate, dar nici nu ignorați comportamentul.
Formulați mesaje clare: „Nu lovim. Pot să te ajut să spui ce simți”.
Încurajați exprimarea emoțiilor în cuvinte („Spune că ești supărat, nu da cu mâna”).
Când este posibil, anticipați și preveniți situațiile care duc frecvent la izbucniri.
Este de luat în considerare o evaluare psihologică sau pediatrico-comportamentală dacă:
Comportamentele agresive sunt intense și zilnice, greu de controlat.
Copilul nu răspunde deloc la limite sau reacționează excesiv la orice refuz.
Apare izolare socială (copiii nu vor să se joace cu el) sau dificultăți serioase la grădiniță.
În majoritatea cazurilor, cu limite clare, răbdare și sprijin emoțional, comportamentele agresive scad semnificativ în frecvență și intensitate până la 5 – 6 ani.
4.Poate un copil de 3 – 6 ani să aibă scaune moi frecvente (diaree cronică ușoară)?
În această etapă de vârstă, unii copii pot avea scaune ușor moi, uneori mai frecvente decât așteptările părinților, fără alte semne de boală. Această situație poartă numele de diaree cronică nespecifică a copilului mic sau “toddler’s diarrhea” și este o condiție benignă, adesea întâlnită între 1 și 5 ani.
Caracteristici tipice:
2 – 4 scaune pe zi, moi, dar fără sânge, mucus sau miros fetid persistent.
Copilul crește normal în greutate, este activ, mănâncă bine și are stare generală bună.
De obicei, scaunele apar după mese (reflex gastro-colic accentuat).
Poate exista prezența unor alimente nedigerate în scaun, ceea ce este normal la această vârstă.
Cauze frecvente:
Excesul de suc de fructe, în special sucuri cu mult sorbitol sau fructoză.
Alimentație dezechilibrată (puține grăsimi, multe fibre sau lichide).
Tranzit intestinal accelerat, specific vârstei.
Imaturitate funcțională a tubului digestiv.
Ce puteți face acasă:
Reduceți consumul de sucuri și alimente foarte bogate în zahăr sau fibre solubile (ex: pere, prune, piersici).
Introduceți surse sănătoase de grăsimi în alimentație (avocado, ulei de măsline, brânzeturi).
Mențineți o hidratare bună, dar fără exces de lichide între mese.
Este necesar un consult medical dacă:
Copilul stagnează sau pierde în greutate.
Are sânge, mucus, dureri abdominale frecvente sau febră.
Există episoade bruște de agravare sau alte simptome care însoțesc scaunele (vomă, refuz alimentar, iritabilitate crescută).
În cele mai multe cazuri, această diaree funcțională se ameliorează treptat și nu necesită tratament medicamentos, ci doar ajustări în alimentație și monitorizare.
5.Cum știu dacă copilul meu are o creștere normală în înălțime și greutate?
În perioada 3 – 6 ani, ritmul de creștere al copilului este mai lent decât în primii ani de viață, dar constant și previzibil. De regulă, copilul crește în medie cu 5 – 7 cm în înălțime pe an și ia în greutate aproximativ 1,5 – 2,5 kg pe an.
Semne că dezvoltarea este normală:
Copilul urmează o curbă de creștere relativ stabilă, fără scăderi bruște sub percentilele anterioare.
Este activ, are poftă de mâncare, doarme bine și se dezvoltă armonios fizic și comportamental.
Nu prezintă asimetrie evidentă între înălțime și greutate (de exemplu, greutate prea mică pentru înălțime, sau invers).
Cum puteți monitoriza acasă:
Notați greutatea și înălțimea copilului la intervale de 3 – 6 luni.
Comparați valorile cu graficele de creștere pediatrice (percentilele OMS), dar țineți cont și de constituția familială (părinți mai scunzi sau mai înalți).
Semnale de atenție:
Copilul nu a crescut deloc în înălțime timp de 6 – 12 luni.
Scăderea semnificativă a apetitului, oboseală frecventă, paloare, uscăciunea pielii sau alte semne asociate.
Greutate excesiv de mică sau excesiv de mare în raport cu vârsta și înălțimea.
Istoric familial de probleme de creștere, tulburări hormonale sau boli genetice.
Pentru o evaluare corectă, este indicat ca măsurătorile să fie făcute la controlul pediatric periodic, unde medicul poate analiza în detaliu curbele de creștere, eventuale decalaje și, dacă este cazul, recomanda investigații suplimentare (dozări hormonale, analize de sânge, ecografii osoase).
În cele mai multe cazuri, diferențele ușoare de ritm sunt normale, iar copiii recuperează în mod natural în următoarele etape de dezvoltare.
Copil 6 - 12 ani
1.Este normal ca un copil de 6 – 12 ani să aibă dureri de creștere?
Da, durerile de creștere sunt frecvente în această grupă de vârstă și, de obicei, nu indică o problemă medicală gravă. Acestea apar adesea în picioare, în special în coapse, gambe sau în spatele genunchilor, și sunt mai pronunțate seara sau noaptea.
Caracteristici tipice:
Durerile sunt bilaterale și nu afectează articulațiile.
Copilul nu prezintă umflături, roșeață sau sensibilitate la atingere în zonele dureroase.
Disconfortul dispare de la sine și nu afectează activitățile zilnice.
Când să consultați medicul:
Dacă durerile sunt persistente, severe sau afectează o singură parte a corpului.
Dacă sunt însoțite de umflături, roșeață, febră sau scădere în greutate.
Dacă copilul prezintă șchiopătare sau dificultăți la mers.
În majoritatea cazurilor, durerile de creștere sunt inofensive și pot fi ameliorate prin masaj ușor, băi calde sau administrarea unui analgezic ușor, conform recomandării medicului.
2.Cât de des ar trebui să mergem la control pediatric între 6 și 12 ani?
Pentru copiii cu vârsta între 6 și 12 ani, se recomandă un control pediatric anual. Aceste vizite permit monitorizarea creșterii și dezvoltării, evaluarea stării generale de sănătate și actualizarea vaccinărilor.
Aspecte evaluate în timpul controlului:
Greutatea și înălțimea, pentru a urmări curbele de creștere.
Dezvoltarea pubertară, în funcție de vârstă și sex.
Vederea și auzul, pentru a detecta eventuale deficiențe.
Starea dentară, cu recomandări pentru vizite la stomatolog.
Comportamentul și performanțele școlare, pentru a identifica posibile dificultăți de învățare sau sociale.
În plus, aceste controale oferă părinților ocazia de a discuta despre nutriție, activitate fizică, somn și alte aspecte legate de stilul de viață sănătos al copilului.
3.Cum pot preveni obezitatea la copilul meu la această vârstă?
Prevenirea obezității în această etapă este esențială pentru sănătatea pe termen lung a copilului. Strategiile eficiente includ:
Alimentație echilibrată: încurajați consumul de fructe, legume, cereale integrale, proteine slabe și lactate cu conținut scăzut de grăsimi.
Limitarea alimentelor procesate: reduceți aportul de băuturi zaharoase, gustări sărate și dulciuri.
Activitate fizică regulată: încurajați copilul să participe la jocuri active, sporturi sau plimbări zilnice, cel puțin 60 de minute pe zi.
Reducerea timpului petrecut în fața ecranelor: limitați utilizarea televizorului, computerului și dispozitivelor mobile la maximum 2 ore pe zi.
Implicarea familiei: adoptați un stil de viață sănătos la nivelul întregii familii, pentru a oferi un model pozitiv copilului.
Dacă aveți preocupări legate de greutatea copilului, este recomandat să consultați medicul pediatru pentru o evaluare detaliată și sfaturi personalizate.
4.Este normal ca un copil de 6 – 12 ani să aibă dureri abdominale frecvente?
Durerile abdominale recurente sunt comune în această grupă de vârstă și, de cele mai multe ori, nu indică o afecțiune gravă. Acestea pot fi cauzate de:
Stres sau anxietate: probleme la școală sau în familie pot manifesta simptome fizice.
Constipație: o alimentație săracă în fibre și hidratare insuficientă pot duce la disconfort abdominal.
Infecții gastrointestinale: virusuri sau bacterii pot provoca dureri temporare.
Totuși, este important să consultați medicul dacă durerile sunt:
Severe sau persistente.
Însoțite de febră, vărsături, diaree sau scădere în greutate.
Localizate într-o anumită zonă, cum ar fi partea dreaptă inferioară a abdomenului.
Medicul va efectua o evaluare completă pentru a exclude afecțiuni precum apendicita, infecțiile urinare sau problemele gastrointestinale.
5.Când ar trebui să ne îngrijorăm în legătură cu pubertatea precoce sau întârziată?
Pubertatea este o etapă normală în dezvoltarea copilului, în care corpul începe să se transforme pentru a deveni adult. De obicei, începe între 8 și 13 ani la fete și între 9 și 14 ani la băieți, dar pot exista variații individuale în funcție de factori genetici, nutriționali și medicali.
Pubertatea precoce înseamnă:
La fete: apariția sânilor înainte de 8 ani, sau prima menstruație înainte de 9 ani.
La băieți: dezvoltarea testiculelor și a penisului înainte de 9 ani, sau apariția pilozității pubiene timpurii.
Semnele de alarmă pot include:
Creștere rapidă în înălțime timpuriu, urmată de o stagnare bruscă.
Schimbări emoționale accentuate, nepotrivite pentru vârstă.
Maturizare fizică accelerată față de colegii de vârstă.
Pubertatea întârziată înseamnă:
La fete: absența oricărui semn de pubertate până la 13 ani, sau lipsa menstruației până la 15 ani.
La băieți: lipsa oricărui semn de dezvoltare pubertară până la 14 ani.
Motive de îngrijorare:
Copilul nu prezintă nicio schimbare fizică până la vârstele menționate.
Există o regresie (simptome apărute care apoi dispar).
Copilul are durere, disconfort, confuzie emoțională sau se simte izolat social din cauza diferențelor față de colegi.
Ce trebuie făcut:
Dacă observați semne de pubertate prea devreme sau prea târziu, discutați cu medicul pediatru.
Acesta poate recomanda investigații suplimentare (analize hormonale, ecografii, radiografii pentru estimarea vârstei osoase).
În unele cazuri, se poate apela la endocrinologul pediatru pentru tratamente care să încetinească sau să stimuleze dezvoltarea pubertară.
Majoritatea copiilor se dezvoltă în ritmul lor propriu, dar intervenția la timp este foarte importantă dacă apar deviații majore față de intervalele normale. Cu supraveghere și îndrumare corectă, copilul poate trece prin această etapă în mod echilibrat și sănătos.
Copil 12 - 18 ani
1.Este normal ca un adolescent să aibă acnee? Când ar trebui să ne îngrijorăm?
Da, acneea este foarte frecventă în adolescență și apare în principal din cauza modificărilor hormonale care stimulează glandele sebacee să producă mai mult sebum.
Afectează în mod obișnuit fața, spatele, pieptul și umerii și poate varia ca severitate de la câteva coșuri ocazionale până la forme inflamatorii extinse.
Ce este considerat normal:
Puncte negre, albe sau coșuri ocazionale, mai ales în zona frunții și nasului.
Leziuni care apar mai frecvent în perioade de stres sau în timpul ciclului menstrual (la fete).
Evoluție fluctuantă, dar fără durere semnificativă sau afectare emoțională severă.
Când ar trebui să ne îngrijorăm:
Când acneea este inflamată, dureroasă sau profundă (noduli, chisturi).
Dacă apar semne de infecție: roșeață accentuată, umflături, puroi.
Dacă adolescentul devine retras, trist, își evită prietenii sau refuză să meargă la școală din cauza aspectului pielii.
Dacă rămân cicatrici vizibile sau pete pigmentare persistente.
Ce puteți face:
Încurajați o igienă blândă și constantă – spălarea feței de două ori pe zi cu un produs potrivit tenului acneic.
Evitați stoarcerea coșurilor, care poate duce la agravarea leziunilor.
Folosiți doar produse de îngrijire și machiaj etichetate ca non-comedogenice.
Dacă problema persistă sau afectează stima de sine, este recomandat consultul la medicul pediatru sau dermatolog, care poate indica tratamente locale sau sistemice adaptate.
De cele mai multe ori, acneea în adolescență poate fi controlată eficient dacă este abordată corect și din timp.
2.Este normal ca adolescentul să aibă schimbări bruște de dispoziție?
Da, este absolut normal ca în perioada adolescenței copilul dumneavoastră să treacă prin schimbări bruște de dispoziție, uneori chiar de la o oră la alta. Aceste fluctuații fac parte din procesul natural de maturizare fizică, hormonală și emoțională.
Ce se întâmplă în această etapă:
Nivelurile hormonale cresc rapid, influențând modul în care adolescentul simte și reacționează.
Apar provocări sociale noi: presiunea grupului, nevoia de apartenență, dorința de independență, dar și incertitudini despre sine.
Adolescenții încep să își formeze identitatea, iar acest proces poate aduce neliniște, frustrare, impulsivitate sau perioade de introspecție.
Ce este considerat normal:
Momente de iritabilitate, urmate de entuziasm sau retragere temporară.
Nevoia crescută de intimitate și confidențialitate.
Comportamente contradictorii (azi vrea apropiere, mâine respinge dialogul).
Semne care pot necesita atenție:
Schimbări persistente, fără legătură cu evenimente clare.
Izolare accentuată, pierderea interesului pentru activitățile preferate.
Tulburări de somn, alimentație sau scăderea motivației școlare.
Gânduri negative repetate, scăderea stimei de sine sau autovictimizare.
Cum puteți sprijini adolescentul:
Arătați-i că sunteți disponibil și deschis, fără a insista sau a forța conversația.
Fiți un model calm și echilibrat, chiar dacă reacțiile lui par exagerate.
Păstrați rutine clare, dar permiteți și spațiu pentru exprimare personală.
Dacă aveți îngrijorări, discutați deschis cu medicul pediatru sau cu un psiholog, mai ales dacă observați o declin semnificativ în starea emoțională a copilului.
Este important să înțelegeți că în spatele acestor schimbări se află un adolescent care încă are nevoie de sprijinul dumneavoastră, chiar dacă nu o spune direct.
3.Copilul meu adolescent este preocupat de greutate și aspectul fizic – când ar trebui să mă îngrijorez?
Este absolut normal ca adolescenții să devină mai atenți la imaginea corporală și la modul în care sunt percepuți de cei din jur. Această preocupare face parte din procesul de formare a identității și este influențată de grupul de prieteni, rețelele sociale și standardele culturale.
Totuși, în unele cazuri, această atenție poate deveni excesivă sau nesănătoasă și poate ascunde probleme mai profunde legate de stima de sine sau relația cu alimentația.
Ce este considerat normal:
Adolescenții compară aspectul lor cu cel al colegilor sau al persoanelor din media.
Vor să facă schimbări (să slăbească, să se îngrașe, să își schimbe stilul) și cer sfaturi.
Își exprimă nemulțumiri ocazionale legate de corp, dar fără să își modifice drastic comportamentele.
Semne de îngrijorare:
Refuzul de a mânca sau scăderea bruscă a aportului alimentar.
Creștere sau scădere bruscă în greutate, însoțită de control excesiv asupra meselor.
Obsesia pentru calorii, cântar, exerciții fizice în exces.
Retragere socială, tristețe sau anxietate legată de imaginea corporală.
Evitarea oglinzilor sau, dimpotrivă, verificări repetate și autodevalorizare.
Cum puteți sprijini adolescentul:
Păstrați un dialog deschis, fără judecată – întrebați-l cum se simte, ce îl preocupă.
Nu faceți comentarii critice despre aspectul fizic al copilului sau al altor persoane.
Încurajați obiceiuri sănătoase, fără a pune accent pe greutate, ci pe energie, stare de bine, performanță.
Dacă aveți suspiciuni că apare o relație nesănătoasă cu mâncarea sau cu propriul corp, discutați cu medicul pediatru sau cu un psiholog specializat în vârsta adolescenței.
Percepția asupra corpului se formează în această perioadă și poate avea un impact durabil asupra sănătății emoționale și fizice. Cu sprijinul familiei și o abordare blândă, adolescentul poate învăța să se accepte și să aibă grijă de sine într-un mod echilibrat.
4.Este normal ca menstruația să fie neregulată în primul an?
Da, este absolut normal ca menstruația să fie neregulată în primii 1 – 2 ani după apariția primei sângerări (menarha). Sistemul hormonal al fetei este în curs de reglare, iar ovulația nu apare la fiecare ciclu în această etapă, ceea ce duce la variații în durată, cantitate și frecvență.
Ce este considerat normal în primul an de menstruație:
Ciclurile pot apărea la intervale neregulate – uneori la 21 de zile, alteori după 40 – 50 de zile.
Unele menstruații pot fi foarte ușoare, iar altele mai abundente.
Pot exista luni în care menstruația lipsește complet.
Durerea ușoară de burtă sau disconfortul general sunt frecvente și nu indică, de obicei, o problemă.
Când este indicat să discutați cu medicul:
Dacă menstruațiile sunt foarte abundente (tampoanele se schimbă la mai puțin de 2 ore, sângerare mai mult de 7 zile).
Dacă fetița are dureri intense, care o împiedică să meargă la școală sau să desfășoare activități normale.
Dacă nu apare menstruația deloc timp de 6 luni după prima sângerare.
Dacă prima menstruație apare înainte de 9 ani sau după 15 ani.
Cum puteți sprijini adolescenta:
Vorbiți deschis și natural despre ceea ce înseamnă menstruația.
Ajutați-o să țină un calendar menstrual sau să folosească o aplicație pentru a înregistra ciclurile.
Asigurați-vă că are acces la produse de igienă potrivite și că știe cum să le folosească.
Încurajați o alimentație echilibrată, hidratare și odihnă – toate contribuie la reglarea ciclului hormonal.
Menstruația face parte dintr-o perioadă de mari transformări. Cu informație corectă, empatie și sprijin, această tranziție poate deveni o experiență normală și pozitivă pentru adolescentă.
5.Ce controale medicale și vaccinuri sunt recomandate în adolescență?
Chiar dacă adolescentul pare sănătos și are mai rar nevoie de consulturi decât în primii ani de viață, controalele pediatrice anuale rămân importante pentru monitorizarea dezvoltării fizice, emoționale și sociale.
Ce se evaluează la controlul pediatric anual în adolescență:
Creșterea în înălțime și greutate, cu urmărirea curbelor de dezvoltare.
Dezvoltarea pubertară – discutată cu discreție și respect față de intimitatea copilului.
Vederea, auzul, postura și dentiția.
Tensiunea arterială, pulsul, eventual testare pentru anemie sau alte carențe.
Stilul de viață: alimentație, somn, activitate fizică, consum de ecrane.
Starea emoțională și relaționarea socială, mai ales în context școlar sau familial.
Vaccinuri recomandate în adolescență (în funcție de programul național și de situația fiecăruia):
Vaccinul HPV – recomandat între 11 și 15 ani, pentru prevenirea cancerului de col uterin și a altor tipuri de cancere produse de virusul papilloma.
Rappel pentru difterie-tetanos-pertussis (dTpa) – în jurul vârstei de 14 ani.
Vaccinarea anti-meningococică și anti-pneumococică, în funcție de recomandarea medicului.
Vaccinul antigripal – anual, în special pentru adolescenții cu boli cronice.
Vaccinuri suplimentare (anti-hepatită A/B, COVID-19 etc.), în funcție de istoricul medical și călătorii.
Este important ca părinții să:
Programeze anual o vizită la pediatru, chiar și în lipsa simptomelor.
Încurajeze adolescentul să participe activ la discuțiile medicale.
Revizuiască împreună cu medicul calendarul de vaccinare, pentru a evita omisiuni.
Adolescența este o etapă în care pot apărea primele comportamente de risc (fumat, alimentație dezechilibrată, sedentarism), așa că vizita medicală este și o ocazie excelentă de prevenție și educație pentru sănătate.
În concluzie
Fiecare etapă din viața copilului vine cu provocări, întrebări și neliniști – iar ca părinte, este absolut firesc să vă doriți răspunsuri clare, adaptate vârstei și nevoilor reale ale copilului dumneavoastră.
De la primele zile de viață până la adolescență, pediatria nu înseamnă doar tratarea bolilor, ci ghidarea dezvoltării sănătoase, prevenția și înțelegerea fiecărui pas.
Prin această colecție de întrebări frecvente, am încercat să ofer un sprijin accesibil și bine structurat, care să vă ajute să luați decizii mai informate, cu încredere și calm.
Vă încurajez să reveniți la aceste răspunsuri ori de câte ori aveți nevoie și să nu ezitați să cereți sfatul medicului pediatru atunci când simțiți că aveți întrebări care nu pot aștepta.
Acest articol ți-a fost oferit de către doctorul Rață Andrei. Dă click aici pentru a face o programare!
Dacă dorești un consult online atunci mă poți găsi pe aplicația Ringdoc! Apasă aici pentru a stabili o programare!
Dacă ai doar o simplă întrebare legată de acest subiect sau de oricare alt subiect, nu uita că îmi poți scrie pe Medic.Chat , iar eu îți voi răspunde în cel mai scurt timp.
Dacă informațiile oferite v-au fost utile și doriți să sprijiniți proiectul PediDuck, puteți să-mi arătați aprecierea prin donarea unui “🐣Bobocel de Rață” pentru a crește stolul de Rățuște accesând următorul link: https://buymeacoffee.com/pediduckf. Acest gest mă ajută să continui să creez conținut de calitate și să ofer sfaturi valoroase pentru părinți. Vă mulțumesc din suflet pentru susținere!
Bibliografie
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) – Guidelines on child growth and development
Centers for Disease Control and Prevention (CDC) – Child Development Milestones and Vaccine Schedules
American Academy of Pediatrics (AAP) – Bright Futures Guidelines for Health Supervision of Infants, Children, and Adolescents
Ministerul Sănătății – România – Calendarul Național de Vaccinare și Ghiduri de prevenție pediatrică
Manualul Nelson de Pediatrie (ediții recente) – Capitolele: Dezvoltarea normală, Nutriție, Probleme comportamentale, Adolescență
Harvard Health Publishing – Child health topics: sleep, growth, behavior and puberty
European Society for Paediatric Gastroenterology, Hepatology and Nutrition (ESPGHAN) – Recomandări privind alimentația și digestia la copii
Societatea Română de Pediatrie – Protocoale de practică pediatrică și informări pentru părinți
Sleep Foundation – Sleep patterns in children and adolescents
Cochrane Library – Studii clinice și meta-analize în pediatrie și sănătatea copilului