Tantrumurile: Ce sunt și cum le putem gestiona?
Tantrumurile, cunoscute și sub numele de crize de furie, sunt manifestări emoționale intense care apar frecvent la copiii mici, de obicei între vârstele de 1 și 4 ani.
Aceste crize pot include:
- Plâns
- Tipete
- Lovituri
- Trântirea pe jos
Ele sunt adesea declanșate de frustrare, oboseală, foame sau incapacitatea de a exprima dorințele sau nevoile în mod adecvat.
Tantrumurile sunt o parte normală a dezvoltării copilului și reprezintă un mod prin care acesta învață să-și gestioneze emoțiile. În timpul unei crize de furie, copilul poate simți o copleșire a emoțiilor, iar reacțiile sale sunt adesea impulsive și necontrolate.
Pentru a gestiona tantrumurile părinții încearcă să abordeze diferite strategii. Doar că aud din ce în ce mai des că deși părinții știu ce au de făcut, când copilul lor face câte o criză de tantrum uită tot ce au învățat și fie țipă la el, fie îi pedepsesc sau aplică vechile metode de parenting.
De ce parenting-ul modern nu funcționează?
Tot ce ține de:
- Planificare: abilitatea de a anticipa reacțiile copilului și de a pregăti un răspuns adecvat.
- Organizare: capacitatea de a gestiona resursele emoționale și practice pentru a interveni eficient în timpul unei crize.
- Rezolvarea problemelor: găsirea soluțiilor adecvate în fața comportamentelor dificile.
- Luarea deciziilor: alegerea celei mai bune reacții în funcție de circumstanțele tantrumului.
- Controlul emoțional: gestionarea propriilor emoții, astfel încât să nu reacționezi impulsiv sau agresiv.
Are legătură cu această zonă a creierului și anume zona neocortexului. El se dezvoltă de când ne naștem și ajunge la maturitate la vârstă de 25 de ani. Neocortexul este partea cea mai rațională a creierului, responsabilă pentru gândirea logică și luarea deciziilor conștiente
Hai să-ți dau un exemplu:
Ești în magazin și copilul tău spune că vrea ceva dulce. Îi explici că nu ai cum să îi mai cumperi ceva dulce pentru că e deja e la al cincilea dulce pe ziua de azi. Copilul când aude asta se trântește pe jos și începe să facă un trantum.
Deci, practic, copilul a căzut în zona sistemului limbic, partea creierului care se ocupă exclusiv cu emoțiile și reacțiile instinctive.
Sau, cum îmi place mie să spun, a căzut în “prăpastia emoțiilor”. În această stare, copilul nu mai acționează din rațiune, ci dintr-o furtună emoțională necontrolată.
Fiecare copil se manifestă diferit în astfel de momente. În cazul nostru, să presupunem că copilul reacționează printr-o explozie de furie: țipă, trântește lucruri, urlă, iar tot ce se întâmplă pare să scape de sub control.
În mijlocul acestei crize, realizezi că te afli într-o situație dificilă ca părinte. Oamenii din jur încep să se uite la tine, te judecă, iar tu te simți copleșit de un cumul de emoții.
De aici ai 2 opțiuni pentru a gestiona această sitauție.
Inițial iți voi spune cum să NU reacționezi!
Cel mai important lucru pe care trebuie să-l faci tu ca părinte este să nu te atragă și pe tine în prăpastia emoțiilor. Pentru că dacă faci asta tot ce ai învățat tu despre parenting-ul modern se vă anula. De ce?
Pentru că la acest nivel vei reacționa emoțional și mai exact vei folosi niște căi neuronale deja create încă din copilăria ta.
Aceste cai neuronale le vom numi “autostrăzi neuronale” pentru că impulsul electric circulă cu o viteza așa de mare încât vei reacționă instinctiv.
Având în vedere că aceste autostrăzi neuronale ți-au fost create încă de când erai copil, tu acum ca părinte ca cine crezi că vei vorbi? Exact ! O să te trezești că o să vorbești fix ca părinții tăi și vei începe să spui:
- “Dacă mai faci așa te las aici!”
- “Copil neascultător și obraznic eu iți iau tot și tu-mi faci scandal?”
- “Lasă că vorbim noi acasă… “
- “Tu te-ai uitat în oglindă? Faci că o maimuță.”
- “Plângi? Plângi da? Lasă că iți dau eu motive să plângi…”
- “Dacă nu asculți, rămâi fără tabletă/telefon/jucării!”
- „De ce nu poți fi și tu ca alți copii?”
- „Dacă nu faci ce spun, nu mai ieși afară niciodată”
Și lista poate continua…
Ține minte!
Cum facem asta?
Copiii învață cel mai eficient prin imitare, observând și preluând comportamentele celor din jur, în special ale părinților. Asta înseamnă că tu, ca părinte, trebuie să fii un model de gestionare a emoțiilor, arătându-le cum să rămână calmi în situații stresante, cum să-și exprime frustrările într-un mod sănătos și cum să navigheze prin propriile emoții. Prin propriul tău exemplu, copilul va învăța că este în regulă să simtă emoții intense, dar că există modalități eficiente și pozitive de a le controla și exprima, ceea ce va contribui la dezvoltarea sa emoțională pe termen lung.
Ce pasi ai de urmat pentru a-ti controla emotiile?
1.Respiră profund
O oxigenare amplă la nivelul creierului ajută la menținerea vaselor de sânge deschise, în special în zona neocortexului, partea creierului responsabilă pentru gândirea rațională și luarea deciziilor.
Atunci când ești stresat sau copleșit de emoții, creierul tinde să intre în “modul de supraviețuire”, guvernat de sistemul limbic, și îți poate fi greu să aplici tehnicile de parenting pe care le-ai învățat. Respirația profundă te ajută să te calmezi și să readuci controlul asupra reacțiilor tale.
De cate ori sa respiri? De câte ori este nevoie pentru a rămâne conectat la neocortex. De atâtea ori câte sunt necesare pentru a te simți suficient de calm și prezent. Eu personal am ajuns de la 10 respirații profunde la 2-3.
2.Repetă în gând: "Eu sunt ok. Tu ești ok."
Inevitabil, îți va veni să te plasezi în poziția
“Eu sunt ok ca părinte, tu nu ești ok ca și copil pentru că te manifești așa”
Dacă vei avea această atitudine, cel mai probabil după episodul de tantrum pe care îl va avea copilul, când vei ajunge acasă și copilul a trecut peste episod și să spunem că desenează ceva și va veni bucuros să-ți arate ce a făcut, tu te vei plasa în poziția de superioritate și vei căuta să îi dai o lecție, că degeaba a desenat frumos dacă face așa de urât în public.
Deci, în concluzie: “Eu sunt ok, tu ești ok.”
3.Copilul tău dă maximum din ce poate cu resursele pe care le are în acest moment
Ține minte că partea lui de neocortex, responsabilă de rațiune, control și luarea deciziilor, încă nu este pe deplin dezvoltată.
Asta înseamnă că, în situații de criză, copilul tău nu știe instinctiv cum să facă tranziția de la reacțiile impulsive și emoționale, guvernate de creierul emoțional (sistemul limbic), la un răspuns rațional și controlat.
Rolul tău ca părinte este să fii antrenorul său emoțional, să-i arăți cum să gestioneze aceste momente dificile.
Dacă tu poți să-ți controlezi propriile emoții și să rămâi calm în fața provocărilor, copilul tău va învăța prin imitare că această atitudine este cea mai potrivită pentru a face față situațiilor stresante.
În timp, va înțelege că reacțiile controlate, și nu izbucnirile emoționale, sunt cele care îi vor aduce rezultatele dorite și îl vor ajuta să navigheze cu succes prin viață.
4.În spatele oricărui comportament există o motivație pozitivă
5.Evoluția este inevitabilă
6. Fă zoom out, pentru a vedea toată situația din exterior
În concluzie
Crezi că vei reuși data viitoare când te vei întâlni cu această situație să reacționezi corect?
Nu evident, gândește te că trebuie să spargi niște autostrăzi neuronale care sunt întipărite în creierul tău de ani de zile.
Tot ce am făcut eu în acest articol a fost să-ți scot această problemă din inconștient în conștient și de aici ține doar de tine că părinte să ți antrenezi partea emoțională și să devii un antrenor emoțional pentru copilul tău.
Dacă ai vreo întrebare legată de acest subiect sau de oricare alt subiect, nu uita că îmi poți scrie pe Medic.Chat , iar eu îți voi răspunde în cel mai scurt timp.
Bibliografie
Cole, M., & Cole, S. R. (2001). The Development of Children. Worth Publishers.
O resursă cuprinzătoare despre dezvoltarea copilului, inclusiv comportamentele emoționale și gestionarea lor.
Ginsburg, G. S., & Jablow, M. M. (2015). Raising Kids with Books: A Guide to Using Children’s Literature to Promote Emotional Intelligence and Social Skills. Penguin Books.
Oferă perspective și strategii despre cum literatura pentru copii poate influența dezvoltarea emoțională.
Gottman, J. M., & DeClaire, J. (1997). The Heart of Parenting: Raising an Emotionally Intelligent Child. Simon & Schuster.
Abordează modul în care părinții pot învăța să gestioneze și să răspundă la emoțiile copiilor.
Murray, A. (2018). Understanding Your Child’s Emotions: A Guide for Parents. Routledge.
Oferă strategii pentru identificarea și gestionarea emoțiilor copiilor.
Siegel, D. J., & Bryson, T. P. (2011). The Whole-Brain Child: 12 Revolutionary Strategies to Nurture Your Child’s Developing Mind. Delacorte Press.
Explorează dezvoltarea creierului copilului și metodele de parenting bazate pe neuroștiință.
Thompson, R. A. (2015). The Development of the Person: The Minnesota Study of Risk and Adaptation from Birth to Adulthood. Guilford Press.
Studiu longitudinal care analizează riscurile și adaptările în dezvoltarea emoțională a copiilor.
Vygotsky, L. S. (1978). Mind in Society: The Development of Higher Psychological Processes. Harvard University Press.
Discuta despre dezvoltarea psihologică și influența mediului social în învățarea și gestionarea emoțiilor.
Wagner, J. (2008). The Role of the Parent in Emotional Development. Psychology Press.
Oferă perspective asupra influenței părinților în dezvoltarea emoțională a copiilor.