10 lucruri care te pot face un părinte iresponsabil
În acest articol vreau să explorăm împreună o tehnică foarte interesantă și anume: gândirea inversată.
Această metodă mentală este folosită pentru a rezolva probleme și a lua decizii, dar într-un mod diferit fata de abordările obișnuite. Se bazează pe schimbarea totală a perspectivei: în loc să te concentrezi pe soluții pentru a atinge un obiectiv, mai degraba te concentrezi pe „Ce ar putea merge prost?” sau „Cum aș putea să eșuez?”. Odată ce identifici obstacolele și greșelile posibile, începi să lucrezi în sens invers, eliminând acele piedici pentru a ajunge la rezultate pozitive.
De ce funcționează această tehnică?
Pentru că este perfect aliniată cu felul în care creierul nostru este construit. Din punct de vedere evolutiv, creierul uman este programat să prioritizeze supraviețuirea. Asta înseamnă că suntem predispuși să detectăm mai întâi pericolele și problemele, mai degrabă decât să ne concentrăm pe găsirea soluțiilor.
Această tendință ne-a ajutat să supraviețuim de-a lungul timpului, dar poate fi folosită și ca un avantaj. De exemplu, dacă îți dorești o căsnicie fericită, în loc să te întrebi „Ce pot face pentru a avea o căsnicie bună?”, ai putea mai degraba să te întrebi „Ce aș putea face ca să-mi distrug căsnicia?”.
Apoi faci o listă cu toate lucrurile care ar duce la eșec și, pur și simplu, începi să faci opusul acestora.
În continuare, vom discuta despre 10 lucruri care te pot transforma într-un părinte iresponsabil. Vom analiza toate aceste greșeli și, la final, vom inversa tot ce am descoperit, pentru a-ți arăta exact ce trebuie să faci pentru a deveni un părinte responsabil.
Citește până la final, pentru că această schimbare de perspectivă te va ajuta să vezi lucrurile într-o lumină cu totul nouă!
1. Ignoră simptomele copilului tău
Observi că cel mic e bolnav, obosit sau că se simte rău, dar totuși îl trimiți la școală. Doar e o simplă răceală, nu? Ce mare lucru, toți am trecut prin asta! Până la urmă, imunitatea se construiește, iar școala… ei bine, școala nu poate aștepta. De ce să stea acasă să se odihnească, să-și tragă sufletul? Ar pierde o lecție importantă, iar febra, nasul înfundat și cele cinci șervețele folosite pe minut nu sunt motive suficient de întemeiate să rateze tema despre ecuațiile de gradul doi.
Plus, să fim serioși, ce copil n-a mai mers răcit la școală? E aproape un ritual de trecere. Și oricum, colegii și profesorii sunt obișnuiți cu asta – un pic de tuse printre răspunsuri și gata, ziua merge mai departe. Până la urmă, ce nu-i omoară, îi face mai puternici, nu? Chiar dacă asta înseamnă și o pauză de masă învăluită într-un cor de strănuturi.
2. Ofera-i hrană nesănătoasă constant.
Și să nu uităm: zahărul e aliatul perfect pentru energie (pe termen scurt, desigur, dar cine mai numără?). În plus, nu-i așa că ultra-procesatele sunt mai distractive? Toți copiii le iubesc, iar acea listă lungă de ingrediente imposibil de pronunțat e clar semnul unui produs sofisticat.
Așa că, de ce să te complici cu legume, fructe sau alte lucruri plictisitoare, când un baton colorat sau o pungă de chipsuri îți rezolvă toate problemele?
3. Nu respecta nici o rutină de somn pentru copilul tău
Cât despre mediu liniștit, de ce să te complici? Zgomotul televizorului, notificările constante de pe rețelele sociale sau fratele mai mic alergând prin casă sunt doar “muzică de fundal”. Și dacă adoarme cu dificultate, sigur poate recupera somnul în weekend… sau la școală, pe bancă, că doar profesorii sunt înțelegători cu copiii obosiți.
Important e să aibă libertate! Odihna organizată e prea rigidă, iar rutina de somn e pentru cei care… să fim serioși, exagerează cu responsabilitatea. Lumea e deja suficient de stresantă, de ce să-i complici viața cu lucruri precum orare și odihnă de calitate?
4. Nu te implica în educația copilului tău.
Educația? E treaba profesorilor, nu a ta. De ce să te complici? Până la urmă, ei sunt plătiți să-l învețe tot ce trebuie, nu? Matematică, literatură, bune maniere – toate vin la pachet cu ora de curs. Așa că lasă-i toată responsabilitatea, că doar școala e acolo ca să rezolve tot. Tu doar stai liniștit și bucură-te de faptul că ai scăpat de grijile educației.
Iar temele? Să fim serioși, ce rost are să mai insiste și acasă? Cum să-și mai dezvolte copilul pasiuni sau să se relaxeze dacă îl “suprasolicită” exercițiile de matematică sau lectura unei povești? Și în fond, după câteva ore de școală, sigur a învățat destul pentru toată săptămâna! În viață, ceea ce contează e să nu-l stresezi cu lucruri mărunte precum consecvența sau obiceiurile de învățare. Oricum, succesul vine de la sine, nu?
Așadar, stai liniștit. Educația e o misiune exclusivă a profesorilor – iar tu doar te poți bucura că ai delegat cu succes această sarcină importantă.
5. Nu il duce la doctor pentru controalele de rutina.
Dacă nu se îmbolnăvește, înseamnă că e perfect sănătos, nu? De ce să-l mai duci la medic pentru controale de rutină? E clar o pierdere de timp! Cine mai are nevoie de analize preventive? Doar dacă nu are febră, nu tușește și nu-l doare nimic, totul trebuie să fie în regulă. Și oricum, “prevenția” e doar un cuvânt complicat inventat să-ți ia banii degeaba.
Cât despre analize… păi să-l înțepe acolo, fără motiv? Pentru ce? Doar ca să primești o hârtie plină de numere pe care oricum n-o înțelegi complet? Și să mai și plătești pentru asta? Nu, mulțumesc! Important e că pare bine. Și dacă, Doamne ferește, apare ceva mai târziu, atunci vezi tu ce faci – până atunci, mai bine stai liniștit.
În fond, ce poate să fie mai sănătos decât “așteptăm să vedem dacă apare ceva rău”? Până atunci, medicii și laboratoarele pot să mai aștepte… iar copilul, ei bine, el sigur e bine. Dacă n-ar fi, ar spune, nu?
6. Stai mereu pe telefon
Evident, telefonul e prioritar! Cum să ratezi ultimele discuții de pe grupurile de socializare sau să rămâi în urmă cu ce a mai postat vecina de la 2? Doar e esențial să știi ce a gătit, unde a fost și cum arată noua perdea din living. Timpul cu copilul? Ei bine, el poate să mai aștepte – doar stă acolo, în jur, nu pleacă nicăieri. Și oricum, se descurcă și singur, nu?
De ce să petreci timp jucându-te, vorbind sau ascultând poveștile lui, când ai atât de multe notificări importante de verificat? Rețelele sociale nu se vor derula singure, iar mesajele din grupul de părinți de la școală sunt cu siguranță o prioritate absolută. Plus, dacă te vede pe telefon, poate învață și el ceva: cum să își ocupe timpul eficient… uitându-se la un ecran.
Până la urmă, ce înseamnă timp de calitate? Și nu-i așa că e mai bine să fii informat despre ce fac ceilalți decât să te preocupe ce simte copilul tău? În fond, relațiile apropiate se construiesc și mâine. Sau… poimâine.
7. Nu stabilii limite și reguli clare
Lasă-l să facă tot ce vrea! De ce să-i impui vreo regulă? În fond, tu ai avut o copilărie grea, iar acum el merită să aibă tot ce își dorește, fără limite. E clar mai important să fii personajul pozitiv, cel care spune mereu “da”, decât să te transformi într-un tiran care stabilește reguli și limite. Și până la urmă, cine are nevoie de disciplină? Doar viața e atât de ușoară și fără complicații, încât regulile sunt pur și simplu de prisos.
Dacă își dorește să mănânce înghețată la miezul nopții? Perfect, lasă-l! Dacă vrea să se joace toată ziua în loc să-și facă temele? Minunat, să-și trăiască copilăria! De ce să-l deranjezi cu ideea de responsabilitate sau consecințe? În fond, e copil, iar copilăria e despre libertate absolută, nu? Problemele vor apărea abia mai târziu, și atunci… o să le rezolvați cumva.
Și cel mai important: cum să fii “personajul negativ” care spune “nu”? Mai bine să fii eroul care îndeplinește orice dorință. Oricum, educația cu reguli și limite e un concept învechit. Lumea se va adapta în jurul lui… eventual.
8. Nu asculta niciodată ce are de spus copilul tău.
De ce să-ți bați capul să-l asculți? E doar un copil, ce ar putea să știe? Oricum nu înțelege mare lucru din viață, iar opiniile lui… ei bine, nici nu contează. Ai tu destule pe cap, așa că lasă-l să vorbească în gol, că doar trece. Până la urmă, cei mici sunt acolo ca să asculte, nu ca să fie ascultați, nu-i așa?
Dacă îți spune ce simte, ce gândește sau ce visează, e probabil ceva nesemnificativ. Problemele lui? Fleacuri de copil. Gândurile lui? Lipsă de experiență. Și chiar dacă încearcă să-ți spună ceva important, mai bine amâni pentru altă dată – poate uită, iar tu scapi mai ușor.
Și în plus, ce ar putea el să-ți spună mai valoros decât discuțiile tale de adulți? Lumea e complicată, iar copiii… ei ar trebui să tacă și să crească, nu? Ce atâta dialog și comunicare? Oricum o să aibă timp să fie ascultat când o să devină mare. Sau… poate nici atunci.
9. Nu te preocupa de siguranța casei
De ce să pui protecții la colțurile mobilei sau să ascunzi cablurile? Sau să te chinui să blochezi prizele? Prea mult efort pentru niște “detalii”. Și dacă mai găsește un obiect periculos prin casă… păi, să învețe din greșeli! Experiențele astea îl vor căli, iar micile lovituri sau vânătăi sunt doar parte din procesul de creștere.
Plus, cum să crească un copil fără să aibă ocazia să experimenteze singur ce e riscul? Dacă te apuci să faci casa “prea sigură”, nu-i răpești tocmai ocazia de a învăța să fie atent? În fond, dacă alunecă pe covor sau se împiedică de ceva, e o lecție bună despre… gravitație.
10.Nu citi prospectul inainte sa ii administrezi vreun medicament.
În fond, medicamentele sunt acolo să le folosești, nu să le cercetezi. Iei o sticlă de sirop de pe raft, vezi ce e mai la îndemână și îi dai copilului să ia o gură. Că doar e pentru răceală, nu? Ce poate merge prost? Și dacă doza nu e chiar corectă, lasă, data viitoare poate nimerești mai bine. Medicii și farmaciștii? Ah, sunt doar niște oameni ocupați care complică lucrurile. Vecina sau o postarile de pe Facebook sigur te scot din încurcătură mai repede.
Până la urmă, copilul tău e rezistent. Iar prospectele și sfaturile medicale sunt doar pentru cei prea panicați. Tu ai “experiența vieții” și instinctele necesare – ce rost are să pierzi vremea citind rânduri întregi despre contraindicații?
Acum, hai să vedem cum ar suna tot ce am vorbit pana acum daca ai fi un parinte responsabil
- Fii atent la semnele de boală ale copilului tău și asigură-te că primește îngrijirea de care are nevoie.
- Alege alimente sănătoase și nutritive pentru copilul tău, evitând excesul de zahăr și alimente procesate.
- Stabilește o rutină de somn regulată, care să îi asigure un somn odihnitor și sănătos.
- Fii implicat în educația copilului tău și asigură-te că învață și acasă, nu doar la școală.
- Du-l la controale medicale regulate și asigură-te că este la zi cu vaccinurile și consultațiile preventive.
- Petrece timp de calitate cu copilul tău, fără distrageri de pe telefon sau alte gadgeturi.
- Stabilește limite și reguli clare, pentru a oferi copilului tău structura și disciplina de care are nevoie.
- Ascultă-l cu atenție și încurajează o comunicare deschisă și onestă în familie.
- Asigură siguranța casei tale, prevenind accidentele și protejându-ți copilul de pericole.
- Citește întotdeauna prospectul înainte de a administra orice medicament copilului tau.
Ce tip de mesaj a avut un impact mai mare asupra ta?
Cel care activează instinctul nostru de supraviețuire sau cel care apelează la gândirea rațională?
Sper că această abordare te-a ajutat să conștientizezi cât de mult contează să fim atenți la alegerile pe care le facem zi de zi. Deciziile noastre responsabile nu doar că ne influențează viața personală, dar contribuie direct la sănătatea, armonia și fericirea întregii familii. În fond, fiecare decizie mică este un pas către un viitor mai bun!
În concluzie
Ca părinți, fiecare decizie pe care o luăm contribuie la sănătatea, educația și dezvoltarea armonioasă a copilului nostru. Deși viața poate fi agitată și uneori tentăm să alegem calea mai ușoară, e important să ne amintim că micile alegeri de zi cu zi – de la crearea unui mediu sigur în casă, până la timpul de calitate petrecut împreună sau preocuparea pentru sănătate – au un impact major asupra viitorului copilului.
A asculta, a pune limite sănătoase, a ne informa corect și a fi prezenți emoțional sunt lucruri care, deși pot părea mărunte, construiesc o fundație solidă pentru viața unui copil. Nimeni nu este un părinte perfect, dar cu puțină atenție și implicare, putem să fim acea versiune de sprijin de care copilul nostru are nevoie pentru a crește echilibrat, sănătos și fericit.
Acest articol ți-a fost oferit de către doctorul Rață Andrei. Dă click aici pentru a face o programare!
Dacă ai vreo întrebare legată de acest subiect sau de oricare alt subiect, nu uita că îmi poți scrie pe Medic.Chat , iar eu îți voi răspunde în cel mai scurt timp.
Dacă informațiile oferite v-au fost utile și doriți să sprijiniți proiectul PediDuck, puteți să-mi arătați aprecierea prin donarea unui “🐣Bobocel de Rață” pentru a crește stolul de Rățuște accesând următorul link: https://buymeacoffee.com/pediduckf. Acest gest mă ajută să continui să creez conținut de calitate și să ofer sfaturi valoroase pentru părinți. Vă mulțumesc din suflet pentru susținere!
Bibliografie
- Siegel, Daniel J. & Bryson, Tina Payne. The Whole-Brain Child: 12 Revolutionary Strategies to Nurture Your Child’s Developing Mind. Bantam Books, 2011.
- Faber, Adele & Mazlish, Elaine. How to Talk So Kids Will Listen & Listen So Kids Will Talk. Scribner, 2012.
- Karp, Harvey. The Happiest Toddler on the Block. Bantam Books, 2008.
- Gottman, John & Declaire, Joan. Raising an Emotionally Intelligent Child. Simon & Schuster, 1997.
- Sacks, Oliver. The Man Who Mistook His Wife for a Hat and Other Clinical Tales. Harper Perennial, 1998.
- Gopnik, Alison. The Gardener and the Carpenter: What the New Science of Child Development Tells Us About the Relationship Between Parents and Children. Farrar, Straus and Giroux, 2016.
- WHO (World Health Organization). Guidelines on Physical Activity, Sedentary Behaviour and Sleep for Children Under 5 Years of Age. WHO, 2019.
- UNICEF. Early Childhood Development: A Parent’s Guide. UNICEF Publications, 2017.