9 semne ale autismului la copilul tău
Când sunt la cabinet și vine la consult un copil ce îmi atrage atenția că are un comportament diferit, atunci eu mă opresc și mă întreb:
🤔„Oare are autism sau nu?”
Eu sunt medic pediatru și nu sunt medic specialist în psihiatrie pediatrică, însă rolul meu este să ridic suspiciunea de autism și apoi sa trimit mai departe pentru investigatii suplimentare.
Pe parcursul consultației, adresez câteva întrebări părinților pentru a înțelege mai bine situația copilului și pentru a vedea unde ne situăm.
👨⚕️ În acest articol, îți voi spune exact care sunt acele întrebări.
1.Ați observat cumva ca copilul prezintă o zonă restrânsă de interese pentru lumea din jur?
Un copil obișnuit explorează lumea în mod natural, fiind curios în legătură cu o varietate de activități și subiecte. Această curiozitate îl ajută să învețe și să-și dezvolte abilități în multiple direcții.
🔹 De exemplu, ar putea fi atras:
– de desen într-o zi,
– de construcții cu LEGO în alta,
– și de jocuri de rol cu prietenii în altă ocazie.
Această diversitate de interese contribuie la o dezvoltare echilibrată, permițându-i copilului:
– să își cultive creativitatea,
– și să descopere lucruri noi constant.
În schimb, un copil cu autism tinde să își canalizeze atenția într-un mod mult mai concentrat și restrâns.
Poate deveni profund fascinat de un anumit subiect sau activitate, precum:
🔸 trenurile
🔸 animalele marine
🔸 cifrele
🔸 anumite tipuri de jucării
Interesul poate deveni atât de intens încât:
– copilul se dedică aproape exclusiv acelui subiect,
– revine la aceleași activități în mod repetat,
– și poate vorbi despre el în detaliu, ore în șir.
Această fixare nu este doar o simplă preferință, ci poate deveni o adevărată obsesie.
De exemplu:
– un copil cu autism ar putea petrece ore în șir aliniind mașinuțele după culoare sau mărime
– să construiască același puzzle iar și iar
– sau să recite lista planetelor cu o precizie uimitoare
Pe de o parte, această tendință poate aduce beneficii:
✅ copilul dezvoltă cunoștințe foarte detaliate
✅ sau abilități remarcabile într-un domeniu
Însă, pe de altă parte:
⚠️ poate limita explorarea altor zone de interes
⚠️ și poate afecta interacțiunea socială
În plus, pentru un copil cu autism, aceste interese speciale pot fi:
– o modalitate de a găsi confort într-o lume copleșitoare
– un punct de sprijin într-o rutină stabilă
– o formă de siguranță și control într-un univers perceput ca fiind imprevizibil
2.Are o rutină rigidă?
Pentru copiii cu autism, rutina nu este doar o preferință, ci o necesitate. Ea le oferă siguranță și predictibilitate într-o lume care, adesea, li se pare imprevizibilă și copleșitoare.
🧩 Acești copii se simt confortabil doar atunci când lucrurile se desfășoară exact așa cum se așteaptă. De aceea, ei pot fi foarte rigizi în ceea ce privește ordinea activităților zilnice, iar schimbările neașteptate pot provoca reacții emoționale intense.
📌 De exemplu: Un copil cu autism poate insista ca masa să fie servită la aceeași oră, cu aceleași alimente, prezentate într-un anumit mod.
Dacă o componentă din această rutină este modificată:
🔸 o farfurie diferită,
🔸 altă oră,
🔸 modul în care este tăiată mâncarea –
acest lucru poate declanșa o criză emoțională majoră.
‼️ Această criză nu este un moft sau un acces de furie, ci o reacție de anxietate profundă, cauzată de faptul că realitatea nu mai corespunde cu așteptările copilului.
🛡️ Pentru acești copii, rutina este modul prin care își păstrează sentimentul de control. Este un punct de sprijin în fața schimbărilor pe care nu le pot anticipa sau înțelege ușor.
➡️ De aceea, respectarea unui program fix nu este un capriciu, ci un mecanism de reglare emoțională și gestionare a anxietății.
👨👩👧👦 Pentru părinți și îngrijitori, această rigiditate poate părea obositoare. Dar este esențial să înțelegem că nu este vorba despre manipulare, ci despre modul copilului de a face față disconfortului psihologic.
✅ Totuși, pe termen lung, este benefic să se introducă treptat mici ajustări în rutină, însoțite de:
– sprijin
– calm
– și încurajare
Scopul este să îl ajutăm pe copil să devină mai flexibil și să gestioneze mai bine schimbările inevitabile din viață.
🧠 Strategii utile care pot reduce anxietatea copilului în fața schimbării:
🔹 anunțarea din timp a modificărilor
🔹 utilizarea de calendare vizuale
🔹 oferirea de alternative clare și previzibile
💡 În timp, aceste tehnici pot ajuta copilul să:
– tolereze mai ușor schimbările
– devină mai adaptabil
– și să își extindă zona de confort
3.Cât de sensibil este la stimulii din jur?
🧠 Un copil cu autism poate experimenta lumea senzorială într-un mod mult mai intens și copleșitor decât ceilalți. Ceea ce pentru majoritatea oamenilor sunt sunete, mirosuri sau atingeri banale, pentru un copil cu autism pot deveni surse majore de stres.
📌 De exemplu:
– zgomotul constant al traficului,
– o sirenă,
– sau un aparat electrocasnic care bâzâie
pot fi percepute ca insuportabile, declanșând anxietate sau chiar crize emoționale.
🎧 Această hipersensibilitate nu se limitează doar la sunete.
👃 Mirosurile pot fi percepute ca fiind extrem de intense și neplăcute – un parfum obișnuit din casă poate deveni o povară senzorială reală.
👕 La fel, senzațiile tactile pot provoca disconfort:
– hainele din lână,
– etichetele de pe tricouri,
– sau chiar o atingere blândă pot fi percepute ca fiind invazive sau dureroase.
⚠️ Această hipersensibilitate senzorială este adesea greșit înțeleasă. Nu este vorba despre mofturi sau exagerări, ci despre reacții reale la stimuli pe care copilul nu îi poate controla.
📉 Stimulii neplăcuți pot duce la:
– suprastimulare
– agitație,
– anxietate,
– sau chiar retragerea copilului din mediu.
🫂 De aceea, este foarte important ca părinții și îngrijitorii să înțeleagă aceste sensibilități.
✅ Câteva soluții care pot reduce disconfortul senzorial:
– folosirea unor căști antifonice
– alegerea hainelor moi, fără etichete sau cusături incomode
– evitarea mirosurilor puternice în casă
– oferirea unui spațiu liniștit de retragere, unde copilul se poate calma
🌿 Crearea unui mediu senzorial adaptat îl ajută pe copil:
– să se simtă în siguranță,
– să gestioneze mai bine stresul,
– și să își poată continua activitățile într-un mod care nu îl copleșește.
4.Cât de mult vorbește copilul?
🗣️ Un copil cu autism poate avea dificultăți semnificative în dezvoltarea limbajului. Unii copii vorbesc foarte puțin, iar alții, în unele cazuri, nu vorbesc deloc.
‼️ Asta nu înseamnă că nu înțeleg ce se întâmplă în jurul lor, ci că le este greu să își exprime gândurile și emoțiile în cuvinte.
👶 Fiecare copil este diferit:
🔹 unii pot folosi doar câteva cuvinte pentru nevoile de bază
🔹 alții pot fi complet nonverbali
🔹 unii preferă gesturi, expresii faciale sau alte forme de comunicare nonverbală
😞 Lipsa limbajului poate fi extrem de frustrantă pentru copil. Are multe lucruri de spus, dar nu are instrumentele necesare.
Această frustrare poate duce la:
– plâns,
– crize de furie,
– sau retragere socială, mai ales atunci când copilul nu se simte înțeles.
🔇 Unii copii cu autism:
– evită să inițieze conversații
– nu răspund la întrebări, chiar dacă înțeleg întrebarea.
📉 În unele cazuri, problema nu este doar lipsa cuvintelor, ci și:
– dificultatea de a înțelege tonul vocii
– expresiile faciale
– sau limbajul corpului al celorlalți
➡️ Aceste subtilități fac conversația confuză și stresantă pentru copil.
👨👩🏫 Cum pot fi sprijiniți acești copii?
Există strategii eficiente pentru a facilita comunicarea:
✅ Limbajul semnelor
✅ Pictogramele (PECS)
✅ Dispozitive de comunicare augmentativă
✅ Aplicații de comunicare asistivă
🔁 Aceste metode:
– reduc frustrarea,
– ajută copilul să se exprime,
– și îi oferă mai multă autonomie în comunicare
🎯 Intervențiile timpurii sunt foarte importante:
– terapia logopedică
– jocurile interactive adaptate nivelului copilului
Acestea pot stimula abilitățile de comunicare și îl pot ajuta pe copil să își găsească treptat vocea proprie în lume.
5.Aveți dificultăți în comunicarea cu el?
🗨️ Un copil cu autism poate avea dificultăți în a răspunde atunci când este întrebat, iar acest lucru este adesea interpretat greșit de cei din jur.
De exemplu, poate părea că:
– evită intenționat răspunsul
– este nepoliticos
– sau pare dezinteresat
❗ Însă adevărul este mult mai complex. Creierul unui copil cu autism procesează informațiile și interacțiunile sociale diferit față de un copil neurotipic.
🔄 Acest lucru poate duce la:
– răspunsuri întârziate,
– sau, uneori, lipsa completă a unui răspuns.
Chiar și o întrebare simplă poate necesita:
1️⃣ înțelegerea conținutului,
2️⃣ procesarea informației,
3️⃣ formularea răspunsului, ceea ce consumă multă energie mentală pentru copil.
În plus, dacă mediul este suprastimulant –
🔸 zgomote de fundal,
🔸 lumini puternice,
🔸 agitație
Atunci acestea pot bloca complet capacitatea de răspuns.
👀 Aceste dificultăți afectează și comunicarea nonverbală:
– contactul vizual poate fi evitat
– tonul vocii poate fi greu de interpretat
– gesturile și expresiile faciale pot fi neînțelese
💡 Astfel, reciprocitatea naturală a conversației – acel flux de întrebări și răspunsuri – poate deveni provocator și obositor pentru copil.
❌ Aceste comportamente NU sunt un semn de lipsă de respect sau de „proastă creștere”.
✅ Ele reflectă modul autentic în care copilul interacționează cu lumea.
În loc de judecată, copilul are nevoie de:
✔️ înțelegere
✔️ răbdare
✔️ sprijin constant
Strategii utile pentru a încuraja comunicarea:
– întrebări simple și clare
– pauze de răspuns fără presiune
– un mediu calm și previzibil
🧩 Intervențiile timpurii pot face o mare diferență:
✅ Terapia logopedică
✅ Terapia comportamentală (ABA)
✅ Jocurile interactive
✅ Activitățile sociale structurate
🌱 Acestea ajută copilul să își îmbunătățească comunicarea și să dezvolte abilități reale de reciprocitate socială, pentru a naviga cu mai multă încredere în lumea relațiilor.
6.Face contact vizual?
👁️🗨️ Copiii cu autism întâmpină adesea dificultăți în a stabili și menține contactul vizual.
Aceasta poate afecta:
– comunicarea verbală,
– dar și interacțiunile sociale de zi cu zi.
📌 Pentru mulți dintre ei, contactul vizual poate fi copleșitor sau chiar dureros,
așa că îl evită instinctiv, ca un mecanism de protecție.
😟 Din păcate, acest comportament este frecvent înțeles greșit.
Copiii pot fi percepuți ca:
– distanți,
– nepoliticoși,
– sau neinteresați de cei din jur.
‼️ În realitate, lipsa contactului vizual NU înseamnă lipsă de interes, ci o formă de auto-reglare a disconfortului senzorial.
Pentru un copil cu autism, menținerea contactului vizual necesită un efort imens. Creierul său procesează stimulii vizuali și sociali diferit.
👀 Privirea directă a cuiva poate fi:
– atât de intensă,
– încât îl distrage de la ceea ce aude,
– sau de la ceea ce încearcă să înțeleagă.
➡️ De aceea, evitarea privirii nu este sfidare, ci o strategie de concentrare.
🌍 În multe culturi, contactul vizual este considerat semn de:
– respect
– și interes față de celălalt
🔁 Dar în cazul copiilor cu autism, absența acestuia nu înseamnă că nu vor conexiune.
🤲 În loc să forțăm contactul vizual, este mai benefic să încurajăm alte forme de comunicare:
✅ cuvinte
✅ gesturi
✅ pictograme
✅ desen
Aceste metode ajută copilul să se exprime într-un mod mai confortabil și autentic.
🧩 Sprijinul constant și răbdarea fac o diferență enormă.
🛑 Oferirea spațiului necesar
🛑 și respectarea limitelor copilului în privința privirii
… contribuie la reducerea anxietății sociale.
🧑⚕️ Intervențiile terapeutice pot ajuta copilul să se adapteze:
– terapia comportamentală (ABA)
– terapia ocupațională
🎯 Acestea nu forțează copilul, ci îl ajută să se conecteze cu ceilalți
într-un mod care să îi fie natural, sigur și lipsit de presiune.
7. Cât de expresiv este copilul?
🙂 Atunci când comunică, copiii cu autism pot avea expresii faciale limitate. Pot părea mai puțin expresivi decât ceilalți copii,
iar acest lucru este adesea interpretat greșit.
📌 Se poate crea impresia că sunt:
– indiferenți
– sau că nu sunt interesați de conversație
❗ În realitate, aceste manifestări NU indică lipsa de emoții,
ci dificultăți în exprimarea lor vizibilă.
Pentru mulți copii cu autism, folosirea expresiilor faciale și a limbajului corporal NU vine natural.
Ei pot avea dificultăți în a:
– înțelege cum să-și ajusteze expresiile
– răspunde la emoțiile celor din jur
În locul zâmbetelor sau ridicării sprâncenelor, copilul poate prefera o comunicare:
✅ directă,
✅ literală,
✅ mai puțin subtilă emoțional.
❤️ Expresivitatea limitată NU înseamnă lipsă de trăiri. Copiii cu autism pot simți o gamă largă de emoții, dar le este greu să le exprime în mod vizibil.
➡️ De aceea, interacțiunile lor pot părea reci sau distante – nu pentru că nu le pasă, ci pentru că nu știu încă cum să-și sincronizeze expresiile cu stările interioare.
🔍 Pentru părinți, profesori și prieteni, este important să observe:
– tonul vocii,
– cuvintele alese,
– gesturile simple
Ca indicatori ai emoțiilor reale.
🎨 Încurajarea copilului să se exprime prin:
✅ cuvinte,
✅ desen,
✅ alte mijloace creative
Poate reduce neînțelegerile și poate construi legături emoționale mai profunde.
🧩 Intervenții care pot sprijini copilul în exprimarea nonverbală:
🔸 Terapia comportamentală (ABA)
🔸 Terapia prin joc
🔸 Exerciții de recunoaștere și exprimare a emoțiilor
🌱 Totodată, un mediu sigur și fără presiune în care copilul se simte acceptat și înțeles poate face o diferență uriașă în modul în care își exteriorizează sentimentele.
8.Deobicei este retras?
🧒 Copiii cu autism tind să fie retrași și pot părea dezinteresați în a-și face prieteni noi sau în a se juca cu alți copii. În loc să caute compania celor de vârsta lor, ei preferă adesea să se joace singuri, concentrându-se pe activități familiare care le oferă confort.
⚠️ Această tendință de a evita interacțiunile sociale nu înseamnă că nu au nevoie de conexiune.
❗ Nu înseamnă că nu se bucură de companie. Ea reflectă dificultățile reale pe care le au în a înțelege și naviga complexitatea relațiilor sociale.
👥 Interacțiunile cu alți copii pot fi copleșitoare.
Pentru mulți dintre ei, este greu să:
– interpreteze limbajul corporal
– înțeleagă subtilitățile conversației
– reacționeze adecvat la gesturi sociale
💢 Din această cauză, evită situațiile sociale, ca să nu se confrunte cu stresul și confuzia.
🚫 Preferința pentru jocul solitar NU înseamnă că nu pot avea relații semnificative.
❤️ Atunci când găsesc persoane care le:
– respectă ritmul,
– înțeleg preferințele,
copiii cu autism pot crea legături autentice și puternice.
🕰️ Dar au nevoie de timp și de un mediu sigur, fără presiune socială.
👨👩🏫 Sprijinul din partea adulților și colegilor este esențial.
📌 Exemple de activități utile:
– jocuri care nu cer interacțiune directă,
dar care permit participare comună, precum:
🧱 construirea cu LEGO
🎨 Desenul în paralel
🧩 Terapia prin joc și grupurile sociale structurate pot fi de mare ajutor.
✅ Acestea îi ajută pe copii să învețe abilități sociale
✅ într-un mod treptat, natural și fără presiune
Astfel, copilul devine, pas cu pas, mai deschis la ideea de a împărtăși timpul și experiențele cu alți copii.
9.Are dificultăți în a-și folosi imaginația atunci când se joacă?
🎭 De exemplu, un copil obișnuit poate avea un prieten imaginar, folosindu-și creativitatea și imaginația pentru a inventa jocuri și conversații. În schimb, copiii cu autism au adesea dificultăți în a-și folosi imaginația în acest mod. Conceptele abstracte și jocurile de rol pot fi greu de înțeles și de integrat în activitățile lor zilnice.
🔁 În loc să își creeze prieteni imaginari, ei preferă adesea activități concrete și repetitive, care le oferă confort și predictibilitate. Este important de înțeles că această diferență nu înseamnă că un copil cu autism nu are imaginație, ci mai degrabă că o folosește într-un mod diferit.
Unii copii sunt fascinați de:
🔹 detalii tehnice,
🔹 modele structurate,
🔹 ordine și simetrie
Pot petrece ore întregi aliniind jucării, construind modele complexe, sau aprofundând un subiect preferat, cu o intensitate remarcabilă.
🧠 Copiii cu autism pot întâmpina și dificultăți în a înțelege intențiile sau emoțiile altora. A crea un prieten imaginar – un concept care implică empatie și relații sociale fictive – poate fi perceput ca prea abstract sau chiar confuz.
🎈 Pentru acești copii, lumea imaginației poate părea imprevizibilă și greu de controlat, motiv pentru care aleg să se concentreze pe lucruri tangibile și clare.
📚 Totuși, asta nu înseamnă că nu se pot bucura de jocuri sau povești. Dimpotrivă, mulți dintre ei sunt atrași de:
✅ povești cu structură clară,
✅ personaje bine definite,
✅ repetiții previzibile
Cu răbdare și sprijin, imaginativul poate deveni accesibil. Prin:
– jocuri imaginative ghidate,
– sprijin din partea terapeuților, părinților și educatorilor,
copiii cu autism pot începe să exploreze și să își extindă imaginația, într-un mod adaptat ritmului și nevoilor lor.
🌱 Nu este nevoie de grăbire, ci de susținere blândă și respect pentru felul lor unic de a învăța.
În concluzie
Pe final, vreau să subliniez un lucru extrem de important: chiar dacă ai observat la copilul tău unele dintre semnele pe care le-am discutat mai devreme sau chiar toate semnele, acest lucru nu înseamnă automat că ar avea autism. Fiecare copil este unic și poate prezenta comportamente similare din diverse alte motive. Totuși, este întotdeauna mai bine să fim precauți și să ne asigurăm că înțelegem corect ceea ce se întâmplă.
De aceea, chiar dacă este posibil să nu fie vorba de autism, îmi place să „suflu și în iaurt” atunci când vine vorba de sănătatea copiilor. Așadar, voi recomanda o evaluare completă realizată de colegii mei de la psihiatrie pediatrică. Aceștia vor efectua o examinare detaliată, luând în considerare toate aspectele dezvoltării copilului, pentru a clarifica orice nelămurire și a asigura că primește sprijinul potrivit, indiferent de concluzia finală.
Este întotdeauna mai bine să fim prudenți și să căutăm îndrumare medicală atunci când apar îngrijorări, pentru a avea o imagine cât mai clară și corectă a stării de sănătate a copilului tău.
Bibliografie
Baron-Cohen, S. (2008). Autism and Asperger Syndrome. Oxford University Press.
- O carte esențială care explică diferențele și spectrul tulburărilor de dezvoltare, precum și strategiile de sprijin pentru copiii cu autism.
Attwood, T. (2007). The Complete Guide to Asperger’s Syndrome. Jessica Kingsley Publishers.
- Un ghid detaliat despre diagnosticarea și gestionarea simptomelor de autism, cu accent pe comunicare și interacțiuni sociale.
American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (5th ed.). American Psychiatric Publishing.
- DSM-5 este sursa principală pentru criteriile de diagnosticare a autismului și a altor tulburări neurodezvoltamentale.
Grandin, T. (2006). Thinking in Pictures: My Life with Autism. Vintage Books.
- O perspectivă unică asupra modului în care persoanele cu autism experimentează lumea, scrisă de una dintre cele mai cunoscute voci din comunitatea neurodiversității.
Gray, C. (2010). The New Social Story Book. Future Horizons.
- O resursă utilă pentru părinți și profesori în sprijinirea copiilor cu dificultăți în înțelegerea interacțiunilor sociale.
Prizant, B. M., & Fields-Meyer, T. (2015). Uniquely Human: A Different Way of Seeing Autism. Simon & Schuster.
- O carte care propune o abordare empatică și înțelegătoare față de copiii cu autism, axată pe susținerea dezvoltării lor într-un mod pozitiv.
Greenspan, S. I., & Wieder, S. (2006). Engaging Autism: Using the Floortime Approach to Help Children Relate, Communicate, and Think. Da Capo Lifelong Books.
- Un ghid pentru părinți și terapeuți despre utilizarea terapiei Floortime pentru a ajuta copiii cu autism să dezvolte abilități sociale și emoționale.
World Health Organization (WHO). (2019). Autism spectrum disorders. Retrieved from https://www.who.int.
- Informații oficiale despre autism, semnele și simptomele sale, precum și orientări pentru diagnosticare și tratament.
National Institute of Mental Health (NIMH). (2020). Autism Spectrum Disorder. Retrieved from https://www.nimh.nih.gov.
- Resurse și informații de încredere privind cercetările și tratamentele actuale pentru autism.
Silberman, S. (2015). NeuroTribes: The Legacy of Autism and the Future of Neurodiversity. Avery Publishing.
- O explorare cuprinzătoare a istoriei autismului și a conceptului de neurodiversitate, cu accent pe acceptare și înțelegere.