Șocul Anafilactic: Simptome și Măsuri de Urgență
Anafilaxia
Este o reacție alergică severă și rapidă care poate pune viața în pericol, caracterizată prin dificultăți de respirație, umflarea feței și a gâtului și erupții cutanate. Dacă la aceste simptome se mai adaugă și scăderea tensiunii arteriale atunci vom avea de-a face cu un șoc anafilactic.
Șocul
Șocul este o stare critică în care circulația sângelui nu poate furniza suficient oxigen și nutrienți țesuturilor corpului. În cazul nostru avem de a face cu o reacție alergică severă care determină eliberarea rapidă de histamină și alte substanțe chimice în sânge, ce provoacă o dilatare rapidă a vaselor de sânge și o scădere bruscă a tensiunii arteriale.
Ce avem de făcut în această situație?
1.Identificarea simptomelor
Este foarte importantă în cazul șocului anafilactic, deoarece reacția poate progresa rapid și poate pune viața în pericol.
Primul semn de alarmă este adesea dificultatea de a respira, care apare din cauza umflării căilor respiratorii. Această umflare poate afecta gâtul, limba, buzele și poate duce la senzația de sufocare sau chiar la obstrucția completă a respirației.
Un alt simptom caracteristic este apariția urticariei – erupții cutanate roșii, pruriginoase (care provoacă mâncărime), ce pot apărea oriunde pe corp și se pot răspândi rapid. De asemenea, umflarea feței, buzelor sau ochilor este frecventă și semnalează gravitatea reacției.
Persoana afectată poate simți o senzație de strângere în piept, ca și cum nu ar putea respira adânc, sau poate avea dureri în piept. Pe măsură ce reacția se agravează, pulsul poate deveni rapid și neregulat, iar tensiunea arterială poate scădea dramatic, ceea ce provoacă senzație de slăbiciune, amețeală sau chiar leșin.
2.Apelarea serviciilor de urgență
În cazul în care suspectați un șoc anafilactic, sunați imediat la 112 – fiecare secundă contează în astfel de situații.
Puneți telefonul pe speaker pentru a avea mâinile libere și a continua să acordați primul ajutor persoanei afectate.
Când vorbiți cu operatorul, descrieți în mod clar și detaliat situația: menționați simptomele pe care le observați, cum ar fi dificultăți de respirație, umflarea feței sau gâtului, erupțiile cutanate sau senzația de strângere în piept.
Asigurați-vă că menționați faptul că suspectați un șoc anafilactic, astfel încât echipa de intervenție să înțeleagă gravitatea situației și să poată acționa rapid.
În același timp, oferiți orice alte informații relevante, precum prezența unui alergen cunoscut sau dacă persoana a mai avut astfel de reacții în trecut.
3.Administrarea adrenalinei
În situația în care suspectați un șoc anafilactic și aveți la dispoziție un autoinjector de adrenalină (precum EpiPen, Jext sau Anapen), este vital să îl administrați imediat.
Adrenalina este singurul medicament care poate contracara rapid simptomele severe ale șocului anafilactic, deoarece acționează prin constricția vaselor de sânge, creșterea tensiunii arteriale și relaxarea căilor respiratorii.
Urmați instrucțiunile de pe autoinjector pentru a asigura o administrare corectă. Scoateți capacul de siguranță al dispozitivului, țineți ferm injectorul în mână și plasați-l pe partea exterioară a coapsei, în partea mijlocie, într-un unghi de 90 de grade. Apăsați ferm până când auziți un clic, ceea ce indică faptul că acul a fost activat și adrenalina este injectată. Mențineți autoinjectorul în poziție timp de aproximativ 10 secunde, pentru a vă asigura că întreaga doză a fost eliberată.
Este important de reținut că adrenalina poate fi administrată chiar și prin haine, dacă este necesar. După administrare, masați ușor zona pentru a ajuta la distribuirea medicamentului. În cazul în care simptomele nu se îmbunătățesc în 5-10 minute și ajutorul medical nu a sosit, se poate administra o a doua doză dacă aveți un alt autoinjector disponibil. Asigurați-vă că rămâneți calm și continuați să monitorizați persoana afectată până la sosirea echipajului de urgență.
4.Administrarea de antihistaminice
Dacă aveți la îndemână antihistaminice, precum Zyrtec sau Aerius, administrați-le conform indicațiilor de pe ambalaj sau conform recomandărilor medicale.
Aceste medicamente pot ajuta la reducerea simptomelor ușoare ale reacțiilor alergice, cum ar fi mâncărimile, urticaria sau umflarea, dar este important să înțelegeți că ele nu înlocuiesc și nu au aceeași eficacitate ca adrenalina în cazul unui șoc anafilactic sever.
Antihistaminicele acționează mai lent și nu pot contracara simptomele potențial fatale, cum ar fi scăderea bruscă a tensiunii arteriale sau dificultățile de respirație.
Prin urmare, acestea trebuie folosite doar ca un supliment la administrarea adrenalinei, nu ca o alternativă. Dacă ați administrat un antihistaminic, asigurați-vă că totuși apelați la serviciile de urgență și utilizați un autoinjector de adrenalină dacă este disponibil, deoarece acesta rămâne tratamentul principal și cel mai eficient pentru șocul anafilactic.
5.Poziționarea persoanei
În cazul unui șoc anafilactic, este important să așezați persoana afectată în poziția corectă pentru a facilita fluxul sanguin către organele vitale. Dacă este posibil, culcați persoana pe spate și ridicați-i picioarele la aproximativ 30 de centimetri deasupra nivelului corpului.
Această poziție ajută la creșterea circulației sângelui către inimă și creier, prevenind o scădere bruscă a tensiunii arteriale.
Dacă persoana are dificultăți de respirație sau prezintă senzație de sufocare, ajutați-o să se așeze într-o poziție semi-șezută, cu spatele sprijinit și genunchii îndoiți, pentru a facilita respirația.
Această poziție poate reduce presiunea asupra căilor respiratorii și îi poate ușura efortul de a respira. Asigurați-vă că rămâneți alături de persoana afectată, monitorizați starea acesteia și continuați să o liniștiți până la sosirea ajutorului medical.
6.Evitarea alergenului
Este foarte improtant să îndepărtați imediat orice alergen cunoscut din apropierea persoanei afectate pentru a preveni agravarea reacției.
Dacă alergenul este un aliment, opriți consumul acestuia imediat. Dacă reacția a fost declanșată de o înțepătură de insectă, asigurați-vă că eliminați orice ac rămas în piele pentru a minimiza eliberarea suplimentară de venin.
Îndepărtarea rapidă și eficientă a alergenului va reduce șansele de agravare a reacției și va oferi persoanei afectate o șansă mai bună de a se recupera până la sosirea ajutorului medical. Asigurați-vă că mediul înconjurător este sigur și că persoana nu mai intră în contact cu alergenul în timpul gestionării situației de urgență.
7.Monitorizarea stării: verifică respirația și pulsul
Cum verificăm respirația?
Pentru a evalua sănătatea respiratorie a copilului, începe prin a observa cu atenție mișcările pieptului acestuia. Verifică dacă pieptul se ridică și coboară în mod regulat, ceea ce indică o respirație normală. Este recomandat să acorzi aproximativ 10 secunde pentru a observa aceste mișcări, asigurându-te că sunt constante și ritmice.
Apoi, apropie-te ușor de copil și ascultă sunetele respirației. Apleacă-te peste gura și nasul lui, pentru a putea vedea, auzi și simți aerul expirat. Această observație îți va permite să verifici dacă respirația este clară și liniștită.
Este important să te asiguri că respirația copilului nu este dificilă, șuierătoare sau prea rapidă.
Cum verificam pulsul?
La sugari, cel mai frecvent loc pentru a verifica pulsul este artera brahială. Aceasta poate fi simțită pe partea internă a brațului superior, în apropierea cotului. Așază-ți degetele ușor pe această zonă și aplică o presiune delicată pentru a simți bătăile inimii.
Pentru copiii cu vârsta de peste 1 an, pulsul este adesea verificat la nivelul arterei carotide, care se află pe partea laterală a gâtului, sub maxilar.
În plus, pulsul poate fi verificat și în alte locuri, cum ar fi artera radială la încheietura mâinii sau artera femurală în zona inghinală. Cu toate acestea, artera brahială și artera carotidă rămân cele mai comune locuri de verificare pentru sugari și copii mici.
Odată ce ai simțit bătăile pulsului, numără fiecare bătaie timp de 15 secunde. Apoi, multiplică numărul rezultat cu 4 pentru a obține ritmul cardiac pe minut. Această metodă îți va oferi o estimare precisă a frecvenței cardiace.
În timpul acestei evaluări, fii atent la caracteristicile pulsului. Observă dacă pulsul este regulat și puternic, ceea ce indică o sănătate bună, sau dacă există variații, cum ar fi bătăi neregulate sau slabe. Aceste observații pot fi semne ale unor probleme de sănătate care necesită atenție medicală. Dacă ai nelămuriri sau observi anomalii, nu ezita să consulți un medic pentru o evaluare mai detaliată
.
Dacă copilul își pierde cunoștința și nu respiră, este important să acționezi rapid și să începi imediat resuscitarea cardiopulmonară (RCP). Aceasta este o manevră vitală care poate salva viața persoanei afectate.
Primul pas este să verifici dacă persoana reacționează. Dacă nu răspunde și nu respiră normal, cheamă imediat serviciile de urgență sau roagă pe cineva să facă acest lucru. În paralel, începe RCP.
Articol in lucru – Resuscitarea cardio-pulmonara la copii !
8.Repetarea administrării adrenalinei
Dacă observați că, în intervalul de 5- 15 minute, simptomele nu se ameliorează sau chiar se agravează, atunci dacă aveți la dispoziție un al doilea autoinjector de adrenalină, se recomandă administrarea unei a doua doze pentru a preveni complicațiile severe. Când echipajul de urgență sosește este important să menționați faptul ca ati administrat 2 doze de EpiPen.
În concluzie
În situațiile de șoc anafilactic, rapiditatea și eficiența acțiunii pot face diferența dintre viață și moarte. Recunoașterea simptomelor și administrarea promptă a adrenalinei sunt foarte improtante pentru a stabiliza persoana afectată.
Menținerea calmului și respectarea instrucțiunilor oferite de personalul medical de la urgență pot îmbunătăți semnificativ șansele de recuperare.
Este foarte important să aveți mereu la îndemână un autoinjector de adrenalină dacă există un risc cunoscut de anafilaxie și să cunoașteți tehnicile de prim ajutor, deoarece acestea pot salva vieți.
Acest articol ți-a fost oferit de către doctorul Rață Andrei. Dă click aici pentru a face o programare!
Bibliografie:
- Simons, F. E. R., Ardusso, L. R. F., Bilò, M. B., et al. (2014). International consensus on (ICON) anaphylaxis. World Allergy Organization Journal, 7(1), 9.
- Lieberman, P., Nicklas, R. A., Randolph, C., et al. (2015). Anaphylaxis – a practice parameter update 2015. Annals of Allergy, Asthma & Immunology, 115(5), 341-384.
- Sicherer, S. H., & Simons, F. E. (2017). Epinephrine for first-aid management of anaphylaxis. Pediatrics, 139(3), e20164006.
- Muraro, A., Worm, M., Alviani, C., et al. (2022). EAACI Guidelines: Anaphylaxis (2021 update). Allergy, 77(2), 357-377.
- BTF2-106: Resuscitation Council UK – Guidelines on anaphylaxis. Accessat la: https://www.resus.org.uk, 2024.
- Australasian Society of Clinical Immunology and Allergy (ASCIA). Guidelines for the acute management of anaphylaxis. (2022). Accessat la: https://www.allergy.org.au.